Acum imi dau seama ca in decursul vietii am asistat si la inmormantari frumoase, crestinesti, de cateva ori chiar inaltatoare. Sentimente de nedescris... Insa tot nu mi s-a sters inmormantarea aceea, prima.
Asadar, impresia asupra copilului poate fi puternica si negativa. Daca e o inmormantare cu adevarat crestineasca, asa cum sugera Laura mai sus, atunci poate ca e o experienta constructiva, da.

P.S. Inmormantarea mamei a fost luminoasa, de-a dreptul. Desi ploua. Si, lucru ciudat, cand a inceput sa cante corul (sotia mea a adus corul in care canta ea, un cor cu multi absolventi de teologie, o parte din corul care a cantat cu Tudor Gheorghe "Primavara" si celelalte...) au inceput, desi era amiaza si ploua, au inceput sa cante cocosii. Eu stateam in pragul bisericii (cateva clipe nu am mai rezistat inauntru) si auzeam cum se imbina cantecul corului cu glasul cocosilor care, izbucnind ici-colo prin curtile caselor dimprejur, ca o imensa stereofonie, parca nu se mai oprea... Minute lungi. Oare ii stimulase muzica din biserica?...

Atunci, pe fondul marii mele cainte fata de mama (nu am putut sa o ajut deloc in ultimele zile, cele ale agoniei si chinului, din spitale, unde a fost operata de 8 ori succesiv in cateva saptamani), mi-a scapat un gand amar: ce frumos ii inmormantam pe cei care ne-au iubit jertfelnic si pe care noi i-am chinuit toata viata... Ce frumos ii ducem la groapa pe cei carora le-am sapat-o noi cu mana noastra prin rautatea si egoismul nostru... Ma simt vinovat fata de mama, chiar si azi dupa aproape 10 ani de la mortea ei. Doliul meu inca nu a trecut. Este modelul deplin al femeii jertfelnice iar eu modelul deplin al fiului nerecunoscator, rasfatat si rebel. Dar am iubit-o mult pe mama. A fost cea mai frumoasa fiinta din lumea mea, mereu.

Ea isi dorise mereu sa aiba o inmormantare simpla, discreta, in biserica din satul unde s-a nascut, biserica inaltata de bunicul ei. Asa a fost, doar ca nu a fost discret ci a venit tot satul,in ciuda ploii. O iubeau mult oamenii pe maica mea, nu numai eu... Au slujit mai multi preoti, deoarece mama a dus ani la rand, in cateva biserici prin satele unde a fost invatatoare, copiii la biserica, saptamanal. In timpul comunismului a facut-o!
Ma iertati, m-am luat cu remuscarile si cu lacrimile... Ma iertati si va multumesc ca m-ati ingaduit.