Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
M-a frapat in filmul Secta, pus pe alt topic, momentul cand actioneaza cu putere vrajmasul: exact atunci cand suntem mai vulnerabili. Ataca precum fiara, in punctul slab, in locul cel mai vulnerabil, unde esti cu totul incapabil sa te aperi.
Daca un om o avea vreo tulburare psihica, fie ea si usoara, eu unul ma astept ca tocmai in zona de vulnerabilitate, in miezul morbid al procesului bolii, sa-si bage dracul coada. Sa ne miram? Nu, ca doar nu ne e prieten, precum doftorul de cap.
|
Pe mine nu asta m-a surprins. Dumnezeu ingaduie sau nu, diavolului sa-si bage coada. In lipsa lui Dumnezeu, vrajmasul face ravagii si chiar nu vad de ce ar fi altfel. Mi-am amintit astfel de MISA; extrem de multe asemanari...
Pe mine cel mai mult m-a tulburat atitudinea mamei in nenumarate randuri, chiar si atunci cand copilul ei era intr-o situatie limita. Cred ca scenariul a fost un pic fortat, inclusiv privind caracterul ipocrit al sotului-tata. Inca mai cred ca oamenii-parinti, sau pe cale de a deveni parinti ar trebui sa aiba in ei indumnezeirea si chiar daca egoismul se manifesta grosier, la o cercetare mai profunda (pana si amanta a incercat sa-l aduca cu capul pe umeri fara succes, in cazul lui, iar in ce priveste mama, nici macar gandul ca o va pierde definitiv pe fiica ei, nu i-a inmuiat sufletul si sa-i spuna sa pastreze copilul...), la o reanalizare, zic, doar o indaradnicie bolnava ar mai putea sa ne mai mentina intr-o astfel de pozitie.