Am avut cu cativa ani in urma niste vecini foarte tineri, o familie abia intemeiata. Noi fiind dupa o pierdere grea, iar ei fiind de varsta copilului meu aproape, niste tineri cuminti, educati, sociabili, ne-am apropiat foarte mult..
Au trecut cativa ani, cand a venit vremea sa plece de acolo mi-au cerut sfatul legat de noua casa, am mers cu ei sa alegem... Ca in familie, as zice, cereau sfatul in general in problemele mai importante, parintii lor fiind putin mai departe...Asa a ramas relatia noastra si mai departe, si in ziua de azi.
Au trecut cativa ani, cei doi s-au realizat profesional in mod cu totul exceptional, dar... era un gol.. Nu aveau un copilas, nu voia sa vina. Au incercat toate tratamentele posibile, inclusiv fertilizare in vitro, de mai multe ori, dar.. nimic.
Acum vreo doi ani a venit la mine ea, trista, amarata, nu spunea, dar am citit-o..... Mi-am dat seama de unde vine tristetea, mai mult de atat, incepusera sa se indeparteze unul de altul, fiecare alerga doar pe partea profesionala pentru ca aici aveau reusite, o compensatie.
Nu i-am zis nimic atunci, apoi intr-o zi am gasit la biserica Acatistul Sfintilor parinti Ioachim si Ana. Am sunat-o si ne-am intalnit, i-am dat carticica: acu' cereti si la Cine trebuie!
A trecut o vreme, nu foarte mult, cred ca o jumatate de an, nu mai stiu exact.. Ma suna. Nu am asteptat sa vorbeasca prea mult si i-am zis: vine bebe!! Da !!!!!! Am continuat: vine bebe si e fetita, nu stiu de unde mi-a venit gandul asta. Asa credea si ea, asa simtea.... Continui: daca e fetita va trebui sa o cheme Ana, ca sa multumiti cui a mijlocit. Nu a zis nimic atunci, mi-am dat seama ca alesesera deja alte nume, daca va fi fetita, Sofia si Elena.
Anul acesta, la inceput, a venit pe lume bebeluta! Apoi botezul. Un botez atat de frumos cum nu cred ca am mai vazut, facut cu mare rabdare de parintele din Floresti, care ne-a explicat fiecare lucru, etapa pe care o parcurgea. Cand a inceput botezul, parintele intreaba mama: cum o cheama? Ana Sofia? Mama fetitei casca ochii mari si se uita la mine uimita...Nimeni dintre noi nu rostise acest nume, Ana..... Ii spune parintelui numele alese (doar parintele vazuse certificatul de nastere, a uitat oare numele????) si incepe botezul.
I-am facut semn mamei ca totul e bine, am considerat ca acea scapare a parintelui era doar o aducere aminte a celor care au mijlocit pentru venirea pe lume a fetitei, sa nu se uite!

Au inchinat-o Sfintilor parinti Ioachim si Ana, drept multumire pentru marele dar ce l-au primit de la Dumnezeu prin mijlocirea lor!
Fie ca acestia sa o ocrotesaca totdeauna!