[delia31]

O problema care revine mereu si mereu din partea neoprotestantilor de pe acest forum, e ca desi au auzit de ortodoxie, desi au trait sau traiesc intr-o tara ortodoxa, incearca sa-si justifice ramanerea in neoprotestantism (pentru unii nu conteaza in ce secta, nu conteaza doctrina, nu conteaza cate erezii are, oricare e buna, doar Biserica ortodoxa sa nu fie ), divagand mereu discutia spre ideea ca daca misionarii ortodocsi nu propovaduiesc adevarul ortodox cu care se tot lauda atata in toate laturile lumii, inseamna ca se poate si fara el.

Ideea ca ortodocsii raspanditi in toate colturile lumii ar tine ortodoxia in mod egoist doar pentru ei, tinand lumina sub obroc, e pur si simplu tendentioasa iar np o folosesc pe post de scuza. Ca sa nu mai zic, ca oriunde exista o cautare sincera plus un cablu tv sau o conexiune la internet (ca sa nu zic si de biblioteci), aproape oricine a vazut ca nimeni nu tine Lumina de la Ierusalim sub nici un obroc. Ca sa dau doar acest exemplu. E in vazul lumii. De fiecare depinde ce face mai departe cu aceasta informatie.

Daca insa, unuia din Burkina Faso, de ex. , care n-a auzit niciodata de ortodoxie, aceasta necunoastere ii poate fi circumstanta atenuanta la Judecata, altuia, care, nu numai ca a auzit de ortodoxie, ba mai mult, traieste intr-o tara cu o traditie ortodoxa de 2000 de ani, cu biserici si manastiri ortodoxe, are acces la carti, la cercetare, i se arata semne si minuni, insa cu toate astea, respinge ortodoxia cu obstinatie, preferand ramanerea in erezie, aici nu mai poate fi vorba de circumstante atenuante, ci agravante.

„De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei”(Matei 21, 43) – valabil si pentru ortodocsii care-si inchipuie ca se pot balaci in pacate multumindu-se doar ca fac parte dintr-o ortodoxie fara vreo fisura sau erezie doctrinara.
Cu alte cuvinte, nici viata morala fara o invatatura dreapta, nici viceversa.



CUM L-AM AFLAT PE HRISTOS ACOLO UNDE NU-L CAUTAM

Marturia unul american, sincer cautator al Adevarului sau cum lucreaza Duhul Sfant in sufletele celor care n-au auzit niciodata de ortodoxie
(Nu am gasit prima etapa a cautarii , ci doar perioada de la neoprotestantism la ortodoxie)


„De la ateism, printr-un ashram hindus, la Dreapta slavire (partea a 2-a)

A doua etapa a „calatoriei” mele a fost cea de neoprotestant „harismatic”. Etapa a inceput cu o spatamana in care m-am incuiat in apartamentul meu, ca sa ma rog si sa postesc.

Am hotarat ca trebuie sa-L „experiez nemijlocit pe Dumnezeu” si sa-L intreb daca Hristos era cu adevarat „Fiul Sau cel unul-nascut” sau doar „unul dintre multii dumnezei”.

Ma luptam inca cu aceasta intrebare. Ca lucrurile sa fie si mai complicate, am fost diagnosticat cu o hipoglicemie severa (si un pre-diabet) si eram predispus la greturi si migrene daca nu mancam regulat.
Dar mi-am zis ca aflarea raspunsului la aceasta intrebare ( este Hristos unul si singurul Dumnezeu adevarat?) era mai importanta decat bunastarea mea trupeasca . Asa ca am postit, am citit Evanghelia dupa Ioan, m-am rugat si am strigat catre Cel ce era atunci inca „Dumnezeu necunoscut”, pentru lamurire si calauzire.

In chip minunat pentru mine, n-am mai avut crize de hipoglicemie. Am simtit o mare pace. Mai important, am primit in inima un raspuns limpede.

Am iesit din recluziunea de o saptamana „stiind” ca Iisus Hristos este Fiul „unul nascut” al lui Dumnezeu si ca ceilalti „dumnezei” erau proiectii ale nevoii omului de Dumnezeu, nu erau cu adevarat Dumnezeu.

Acest lucru a insemnat pentru mine un urias pas duhovnicesc inainte. Acum ma framanta intrebarea: „Ce fac cu aceasta informatie?” (va urma)