6. continuare
Descoperirea comorii vesnice: Biserica Ortodoxa
Despartirea s-a petrecut atunci cand biserica noastra a oferit un seminar de weekend sustinut de un profesor de la Seminarul Teologic Fuller, despre Istoria Bisericii Timpurii.
Am citit cartea „Biserica timpurie” a lui Henry Chadwick, care incepea cu iudaismul celui de-al doilea templu si continua pana in veacul al 4-lea din era crestina.
Am descoperit ca Biserica timpurie era liturgica, sacramentala (impartasindu-se cu Insusi Trupul si Sangele lui Hristos la Euharistie) si clerical ierarhica.
Era Biserica cea „una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca” a primei o mie de ani de crestinism, de la Cincizecime pana la anul 1054.
A dat nastere la multi sfinti- barbati, femei si copii. Nu era un pretins model de „biserica timpurie” care se „reinventa” mereu; parea mai curand „catolica”, dar cu ethos diferit, mai putin legalista, mai mult tainica.
Credinciosii acestei Biserici posteau, cereau mucenicilor si sfintilor sa se roage lui Hristos pentru ei, o iubeau pe Maica Domnului si bineinteles se daruiau cu totul inchinarii lui Hristos, al doilea ipostas al Sfintei Treimi.
Erau vegheati de episcopi, oameni ai lui Dumnezeu, aflati intr-o succesiune neintrerupta si nemijlocita cu insisi apostolii.
Erau „biblici” (au avut mai intai Vechiul Testament, apoi au alcatuit canonul scripturistic pe care il avem astazi), dar aveau si un „context” din care intelegeau cu adevarat Scripturile, fara greseli sau erezii –predania sau traditia.
Nu cantau muzica rock, nici nu radeau isteric la slujbele lor. Dimpotriva, aceste slujbe erau solemne si ei credeau ca loc in doua dimensiuni duhovnicesti in acelasi timp: pe pamant si in cer, impreuna cu heruvimii, serafimii si sfintii, care erau un mare nor de marturii.
Eram, sincer, dat pe spate! Avusesem o experienta revelatoare.
Am continuat sa citesc, ca sa aflu ca Biserica Ortodoxa Rasariteana sustinea ca este urmasa acestui „model de biserica”.
Am alergat atunci la bunul profesor si l-am intrebat: „E aceasta Biserica timpurie de care ne-ati vorbit, aceeasi cu Biserica crestinilor ortodocsi?”
Asteptam un raspuns afirmativ sau negativ, nu ceva echivoc- si, spre placuta mea surpriza, l-am primit.
Profesorul mi-a raspuns: „da, este” – dar a adaugat aproape indata: „dar intrebarea pe care trebuie sa v-o puneti e daca acest lucru are vreo importanta!”
Ei, bine, stiam deja raspunsul la aceasta intrebare. Trecusem prin lumea romano-catolica, prin labirintul evanghelico-harismatic si voiam cu disperare sa descopar care era Biserica cea adevarata – una care inca crede intocmai cum credea Biserica timpurie si isi forma credinciosii intocmai cum si-i forma Biserica timpurie. Pentru mine avea importanta!
Cumva, intr-un fel sau altul (Dumnezeu stie cum) am gasit cartea „Cum am devenit ortodox” a lui Peter Gillquist, istoria calatoriei unui grup de peste 2000 de evanghelici catre Biserica Ortodoxa canonica.
Cele citite au rasunat in toate fibrele fiintei mele!
Am gasit numele unei parohii locale din aceeasi jurisdictie (Patriarhia Antiohiei) si am luat parte la Utrenie si Liturghie. Sincer, am plans de-a lungul amandurora. Cu ochii inchisi, ma gandeam ca corul de langa mine era unul ingeresc, nu omenesc!
Frumusetea si sfintenia Liturghiei (pe care am urmarit-o de pe o carticica, ca sa ma incredintez ca nu se rosteste nimic socotit de mine „eretic”- inchipuiti-va neghiobia mea”) au fost coplesitoare.
Cand m-am intors pentru Vecernia Mare, in acea noapte de sambata, cei de acolo se rugau din Cartea Psalmilor (si am vazut ca marea parte a textelor liturgice sunt din Scripturi).
Dupa Vecernie a urmat un maslu, o slujba cu rugaciuni de vindecare pentru bolnavi, preotii si diaconii miruindu-i pe acestia cu ulei sfintit, asa cum cere Scriptura si predania crestina. Pot zice, cu mana pe inima, ca aici am incercat pentru intaia data Sfantul Duh!
Hristos, ingerii Sai, sfintii Sai si Biseric Sa erau acolo –toti laolalta, in chip negrait. Am stiut atunci ca eram, in sfarsit „acasa”. Am plans cu lacrimi de bucurie tot drumul spre casa.
Au trecut de la acea seara 11 ani. Intreaga mea familie –sotia, fiicele, cumnatul si trei nepoti minunati m-au urmat in sanul Sfintei Biserici Ortodoxe. I-am vazut pe toti crescand si maturizandu-se in ciuda greutatilor si necazurilor.
Ii multumim neincetat lui Dumnezeu ca ocroteste Biserica Sa si o pazeste nebiruita de portile iadului, neprihanita, neatinsa si nestricata.”
Marturie de Kevin Allen - sursa: revista Familia Ortodoxa, nr. 5/2011.
|