Citat:
În prealabil postat de delia31
Pacatuind cu premeditare?
Imi dai voie sa intreb ceva?
Sa zicem ca regasesti o persoana draga tie dupa o ratacire prin desert, suferind teribil de o sete devastatoare. Tu ai la tine o sticla cu apa, insa e contaminata de o bacterie care odata ingerata poate provoca in timp complicatii majore. Nu pe moment, ci in timp, de cele mai multe ori, ducand la moarte.
Ce decizie iei? Ii dai sa bea din apa aceea salvand-o astfel sa nu moara de sete (pe moment)?
A salva pe moment pe cineva de la o agonie, provocandu-i tu insuti, mai mult ca sigur o agonie chiar mai rea in viitor, poate fi considerata o fapta de iubire? Stiind ca virusul odata ingerat va face ravagii ulterior.
|
Mai grea ar fi dilema daca e de ales intre a muri persoana aceea de sete oricum peste cateva ore,sau a ii face o ultima bucurie ,racorindu-i buzele ,chiar cu apa aceea infectata.
Persoana care a inceput topicul era la fel, intre 2 rele : a pacatui trupesc ,si a se minti pe sine si pe baiat ca il iubeste.
Ambele sunt rele,buna a fost doar solutia ei de la final ,de a se lasa in mainile lui Dumnezeu .Toti a-ti vazut doar raul pacatului trupesc,si bine a-ti facut . Dar si sa stai cu cineva fara ca Dumnezeu sa iti dea iubire pentru acel om,cum incerca ea sa faca, e la fel de rau .Asta era de fapt fondul framantarilor ei. Dar cum puteti intelege asta ,voi ,care sunteti atenti doar la cuvinte ,daca cineva a zis un pacat sau nu, si nu incercati sa intelegeti prin ce trece de fapt un om ? Reduceti pacatul la cateva reguli , uitand ca de fapt pacatul este intreaga alterare a firii unui om .