nu sunt de acord. daca pe mine ma atrage viata monahala, cum pot sa ma mai gindesc la optiunea unei familii cu sotie si copii? daca, din contra, am o prietena cu care imi imaginez viata mai departe, cum as putea sa mai iau in calcul optiunea calugariei?

iarta-ma dar nu inteleg... parerea mea e ca lucrurile vin de la sine, nu ai nevoie de rugaciune, de sfaturi, de dat in bobi, de dat cu zarul pentru a stii ce cale sa alegi.

daca inca mai stai in expectativa, ce sa alegi: rasa monahala sau o sotie frumoasa si copii, atunci parerea mea e ca nu ai deloc chemare spre calugarie...