Cantecul potirului - de Nichifor Crainic
Cand holda taiata de seceri fu gata,
Bunicul si tata
Lasara o chita de spice-n picioare
Legand-o cucernic cu fir de cicoare;
Iar spicele-n soare sclipeau matasos
Sa-nchipuie barba lui Domnu Hristos.
Cand painea-n cuptor semana cu arama,
Bunica si mama
Scotand-o sfielnic cu semnele crucii,
Purtau parca moaste cinstite si lucii
Ca painea, dand abur cu dulce miros,
Parea ca e fata lui Domnu Hristos.
Si iata potirul la gura Te-aduce,
Iisus Hristoase, Tu jertfa pe cruce,
Hraneste-ma, mama de sfant Dumnezeu
Ca bobul in spice si mustu-n ciorchine
Esti totul in toate si toate prin Tine,
Tu, painea de-a pururi a neamului meu.
Din coarda de vita ce-nfasura crama
Bunica si mama
Mi-au rupt un ciorchine spunandu-i povestea;
Copile, graira, broboanele-acestea
Sunt lacrimi de mama varsate prinos
La casnele Domnului nostru Hristos.
Apoi, cand culesul de struguri fu gata,
Bunicul si tata
In joc de calcaie zdrobind nestemate,
Ce lasa cu rana siroaie-nspumate
Copile, graira, e must sangeros
Din inima Domnului nostru Hristos.
Si iata potirul la gura Te-aduce,
Iisuse Hristoase, Tu jertfa pe cruce;
Adapa-ma, seva de sfant Dumnezeu.
Ca bobul in spice si mustu-n ciorchine
Esti totul in toate si toate prin tine,
Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.
Podgorii bogate si lanuri manoase,
Pamantul acesta, Iisuse Hristoase,
E raiul in care ne-a vrut Dumnezeu.
Priveste-Te-n vie si vezi-Te-n grane
Si sangera-n struguri si frange-Te-n paine,
Tu, viata de-a pururi a neamului meu.
|