[antiecumenism]

Extrase din cartea Dr. Louis De Brouwer- VACCINAREA:EROAREA MEDICALĂ A SECOLULUI.PERICOLE ŞI CONSECINŢE


http://www.scribd.com/doc/37713555/Vaccinarea-Eroarea-Medicala-a-Secolului

“ADEPŢII TEORIEI VACCINĂRII:FIDELII LUI JENNER ŞI PASTEUR,„MAFIA" VACCINALISTĂ

Pasteur s-a angajat, fără nici o certitudine ştiinţifică, pe calea catastrofală a principalelor vaccinări care ne-au adus în situaţia în care ne aflăm astăzi, situaţie mai mult decât alarmantă. Această cale deschisă şarlatanilor ce erau şi sunt încă fabricanţii de vaccinuri de tot felul, şi care nu se gândesc decât la profit, este opera lui Pasteur. Această cale ne conduce la degenerescenţa speciei şi, probabil, la dispariţia sa în cursul secolului următor.
Trebuie să avem in minte, in permanenţă, faptul că Pasteur nu numai că n-a descoperit nimic prin el însuşi în domeniul imunologiei şi fiziologiei şi nici în biologie şi vaccinologie, dar şi-a atribuit descoperirile altora şi a ridicat la rang de dogme nişte rezultate false bazate pe experimente trucate. Aceste procedee false adoptate fără nici o împotrivire de către corpul medical, au făcut din această planetă un imens lagăr de concentrare în care domnesc ca stăpâni absoluţi fabricanţii de vaccinuri. Acest univers concentraţionar constituie un rezervor inepuizabil de profituri.
Astfel, un simplu chimist ca Pasteur a ştiut să-şi convingă contemporanii că organismele vii erau aseptice, lipsite de germeni microbieni şi că, în consecinţă, bolile infecţioase nu puteau fi produse decât de microbi rătăcind in mediul înconjurător, în căutarea unei prăzi. În mod evident, această concepţie asupra bolii nu era în totalitate falsă, răspunzând unei anumite logici de facilitate intelectuală. De aici până la a trage concluzia că, dacă se inoculează acest microb unui organism, acesta ar reacţiona în aşa fel încât, în caz de agresiune a acestui microb, el l-ar distruge imediat şi nu ar mai rămâne de făcut decât un pas. Şi care a fost făcut cu totală lipsă de prevedere, după câteva experimente.
Unul dintre aceste experimente improvizate a fost cel al lui Pasteur asupra tânărului Meister, aşa-zis atins de turbare în urma muşcăturilor produse de un câine presupus turbat. Ori, după cum ştim, alte cinci persoane muşcate de acelaşi câine nu contactaseră boala. Deşi acest experiment a fost realizat pe o singură persoană, fără nici un fel de precauţie sau protocol ştiinţific, Pasteur s-a declarat învingătorul turbării. Presa a acaparat această aşa-zisă victorie, trâmbiţând-o în lumea întreagă. Astfel a debutat gloria lui Pasteur, iar falsul sistem al vaccinărilor preventive s-a impus tuturor conştiinţelor de pe întreaga planetă. Este exact ca şi cum mâine eu aş pretinde că vindec definitiv cancerul punându-l pe un singur pacient să-şi bea urina, iar o publicitate bine orchestrată ar raporta că acest pacient este în mod definitiv vindecat. Pasteur era cu siguranţă la curent cu accidentele provocate de vaccinarea antivariolică. Cu toate acestea, inspirându-se din Jenner, el ajunge să impună lumii medicale şi ştiinţifice a epocii principiul absurd al vaccinărilor. Referindu-se la un principiu incert şi neverificat, pe care îl ştia neverificat în ceea ce priveşte utilitatea şi inocuitatea, şi pretinzând că atenuează virulenta vaccinurilor prin oxigenul din aer şi căldură (magistrală eroare, în care s-a cufundat mult timp), Pasteur trebuie considerat şeful unei criminale întreprinderi aducătoare de moarte. Încă din vremea lui s-au făcut vaccinări împotriva turbării — primă etapă către alte vaccinări intempestive. Cei care au văzut în principiul vaccinărilor o sursă de profit n-au întârziat să formeze grupuri de presiune care au intervenit pe lângă oamenii politici în scopul de a face obligatorii vaccinările: În 1903, la doar opt ani de la decesul lui Pasteur, statul francez impunea vaccinarea antivariolică; În 1938, vaccinarea antidifterică; În 1940, vaccinarea antitetanică; În 1950, vaccinarea împotriva tuberculozei; În 1964, vaccinarea antipoliomielitică.

Prin caracterul obligatoriu al acestor vaccinări, fabricanţii îşi asigurau beneficii confortabile. Dar acestea nu erau de ajuns... Au pus la punct un mare număr de vaccinuri faţă de care nu există nici o obligaţie legală, dar cărora o publicitate zgomotoasă le laudă meritele. În felul acesta a răsărit un mare număr de vaccinuri pentru oameni şi animale, vaccinuri împotriva claveleei, împotriva antraxului, împotriva leucozei aviare şi feline, pojarului, rujeolei, rubeolei, meningitei, holerei, gripei, toate la fel de inutile şi periculoase, constituind însă o sursă inepuizabilă de profituri care ajung în paradisurile fiscale. Dar nu e tot. În 1992, directorul adjunct al Institutului Pasteur, profesorul Marc Girard explica, în revista Tempo Medical din 5 martie, că în curând vor fi comercializate în Franţa vaccinurile contra hepatitei B, varicelei, hepatitei A, citomegalovirusului, herpesului genital şi împotriva tipului de gripă Harmophilus influenzac, tip B. Desigur, Institutul lucrează din greu la un vaccin împotriva SIDA, miopatiei, sclerozei în plăci şi, probabil, împotriva tracului, ghinionului şi prostiei omeneşti... !
O anchetă efectuată între mai şi septembrie 1986 în centrele pentru controlul sănătăţii ale Casei naţionale de asigurări de boală pare să arate că acoperirea vaccinală este de 96% pentru difterie, tetanos şi poliomielită şi de 98,5% pentru BCG la copiii sub 8 ani. Este vorba aici, în Franţa, despre respectarea unei adevărate religii vaccinale. Părinţii îndeplinesc un act de credinţă, sau, mai curând, cred că vaccinarea constituie o practică magică, destinată a alunga spiritele rele încarnate în microbii cei răi generatori de boli. Sărmana Franţă ! Ce înapoiere mintală ! Ca dovadă, ceea ce se întâmplă în alte părţi din lume. În Europa, nici o vaccinare nu este obligatorie în Suedia, Finlanda, Danemarca, Luxemburg, Olanda, Irlanda, Anglia, Germania, şi doar una singură este obligatorie în Belgia. (contra poliomielitei), în Italia (contra difteriei, tetanosului şi poliomielitei) şi în Spania (contra poliomielitei).
Franţa este singura ţară din lume care comercializează aproximativ 20 de vaccinuri. Această ţară poate fi deci, considerată ca principalul furnizor de produse ce duc la transformarea oamenilor în „rezervoare de viruşi" şi principalul poluant al organismelor la scară planetară. După lansarea pe piaţă a vaccinului contra hepatitei B, conducerea grupului Pasteur Vaccins a reuşit să-l convingă pe ministrul adjunct al Sănătăţii, Philippe Douste - Blazy să „prevăndă" acest produs. Într-adevăr, in 1994, pentru a convinge un număr cât mai mare de indivizi să se vaccinurize, dl Douste - Blazy şi-a dat toată osteneala atât la televiziune cât şi în ziare şi reviste.

Motivaţi de Ministru, educaţia naţională şi asociaţiile de părinţi au făcut la fel, de bună credinţă de altfel, fără să-şi dea seama că erau manipulaţi de fabricanţii de vaccinuri ! Urmare a sfaturilor Comitetului Tehnic pentru Vaccinări şi ale Consiliului Superior al Igienei a fost lansată in colegii, in octombrie 1994, o campanie de informare adresată adolescenţilor şi pre-adolescenţilor care urmau să intre in licee. Se pretindea că se protejează, în acest fel, aproximativ 750.000 tineri.

De îndată ce Pasteur Vaccins va fi pus la punct un vaccin pediatric cu încărcare antigenică redusă, vaccinarea contra hepatitei B va fi înscrisă în calendarul vaccinal al sugarului. Astfel, 720.000 de sugari urmează a fi vaccinaţi în fiecare an, cu rapel în adolescenţă ! Şi astfel, puterile economice, - adică de industriile de vaccinuri - îşi impun legea făcând presiuni pe lângă instanţele politice. Cum se exercită aceste presiuni ? Îi las cititorului sarcina de a ghici. Ori Ministrul Sănătăţii este un imbecil ignorant ori, inteligent şi şiret se laas amăgit de procedee uşor de imaginat. Şi lucrurile se petrec identic pentru toate naţiunile planetei. Evident că nu dispunem de nici o dovadă palpabilă, dar dacă am ajunge să examinăm conturile diverselor partide politice, cu siguranţă am avea mari surprize privind originea fondurilor primite şi pe care laboratoarele producătoare de vaccinuri le-ar considera bine plasate.