[antiecumenism]

În mod normal vaccinul contra hepatitei B trebuie să asigure protecţia împotriva cancerului ficatului. Ori, se ştie că nu există pe piaţă nici un vaccin care să permită protejarea unui organism contra cancerului. Dimpotrivă, este din ce în ce mai admis de lumea medicală şi ştiinţifică că vaccinurile sunt generatori de dezordini imunitare provocate care antrenează diferite afecţiuni de degenerescenţă cum sunt bolile auto-imune, alergiile, cancerele şi, foarte probabil, SIDA. Nu numai că vaccinul contra hepatitei B nu protejează de cancer, pentru că ştiinţific vorbind aceasta este imposibil, dar el provoacă efecte secundare grave, cum ar fi hepatitele fulminante, meningitele, nevritele optice, sindromul paraliziile Bell, epilepsia, convulsiile, psoriazisul şi şocul anafilactic mortal. În ţările occidentale, subiecţii atinşi de hepatita B sunt în principal hemofilii transfuzaţi, dializaţii, homosexualii şi heterosexualii, toxicomanii şi personalul de sănătate în raporturi cu aceştia. Subiecţii supuşi riscului sunt deci în număr limitat şi constituie un segment puţin important al populaţiei. De ce, în acest caz, să vrei din toate puterile să vaccinezi până la 100% dintre membrii unei naţiuni ?
O primă generaţie de vaccinuri contra hepatitei B a fost propusă pacienţilor chiar din 1980; era vorba despre vaccinurile Hevac B şi Hepavax. Fabricate plecând de la plasmă umană prelevată de la bolnavii contaminaţi cu virusul hepatitei B şi prezentând antigeni specifici, aceste vaccinuri nu erau probabil lipsite de pericole. Într-adevăr, înainte de 1986, era foarte posibil ca bolnavii care au fost folosiţi la fabricarea vaccinurilor despre care vorbim să fi fost contaminaţi cu virusul SIDA, deşi dezminţirile vaccinaliştilor sunt formale, aceştia spunând că au recurs la tehnici de purificare şi de eliminare a particulelor de talie virală pentru a elimina viruşii recenzaţi ca posibili agenţi ai SIDA.
-miliarde de franci se scurg spre industriile vaccinurilor, bani provenind din casieriile Asigurărilor Sociale sau a altor organisme din diverse ţări ale lumii, adică din prelevări directe din salarii şi cotizaţii patronale ori prelevări directe din bugetele de sănătate şi bugetul anumitor state. În acest fel, banii care dispar spre industriaşii vaccinului împuţinează în mod evident bugetele organizaţiilor însărcinate cu sănătatea publică sau ale statelor. Această situaţie destul de specială provoacă anemierea considerabilă a investiţiilor pe care statele le-ar putea realiza în alte domenii esenţiale. Astfel, din lipsă de informaţie, în mod involuntar, acceptând principiul vaccinal, marele public ruinează statele şi participă la distrugerea propriei sale sănătăţi. Nu este paradoxal ?
De fapt, mafia vaccinalistă a devenit, de-a lungul timpului, nu numai un stat în stat pe plan financiar, ci şi un „făcător" şi „desfăcător" de guverne la scară planetară şi aceasta în strânsă legătură cu laboratoarele farmaceutice, care reprezintă, şi ele, puteri financiare colosale.
În legătură cu GenHevac B (şi nu Engerix B fabricat în alt mod) doctorul Scohy, deja citat, seria în revista Des clefs pour vivre (nr. 7, ianuarie 1995):
„Ele (vaccinurile GenHevac B) sunt preparate prin manipulare genetică de celule care au fost făcute în mod artificial canceroase deci „nemuritoare" in cazul vaccinului contra hepatitei B, este vorba la început despre culturi de celule de ovar de hamster. Odată devenite nemuritoare" ele sunt manipulate pe plan intern de către genele lor pentru a le obliga să fabrice proteinele vaccinale. Aceste vaccinuri vor inocula în profunzimea organismul nostru:
- substanţe cancerigene, nedecelabile, fără îndoială în cantităţi enorme;
- anumite unelte care au servit la manipularea genetica a celulelor ce fabricat proteina vaccinală, enzimele şi moleculele de ADN. Acest material poate provoca, in orice moment, modificări ale mesajului genetic al individului vaccinat, ceea ce riscă să atragă boli genetice la pacientul însuşi, sau monstruozităţi progeniturii sale, sau să modifice eventualii viruşi tăcuţi, ascunşi in profunzimea celulelor pacientului şi să-i facă virulenţi, surse de boli care ar putea fi la fel de înspăimântătoare ca SIDA;
- viruşi care contaminează, la un moment sau altul, cultura de celule nemuritoare care fabrică vaccinul. Nu este posibil să se asigure în permanenta perfecta inocenţă a acestor celule, fie că există viruşi ascunşi preexistenţi manipulărilor genetice, fie că aceste culturi sunt contaminate în momentul unei re-injectări.
Acumularea de vaccinuri de toate genurile, în toate direcţiile, fără cel mai mic interes curativ sau preventiv, epuizează şi înnebuneşte sistemul imunitar, ceea ce este baza indispensabilă instalării bolii SIDA. Acest nou vaccin contra hepatitei B riscă în mare măsură să fie picătura care umple paharul. Şi vom putea constata foarte curând propagarea acestei boli îngrozitoare pe căi perfect banale, cum ar fi contactul cutanat (strângerea de mână) sau micro-picăturile de salivă. Coşmarul va deveni total. Toate acestea pentru a preveni o boală complet ipotetică ce are tendinţa de a regresa spontan în ţările noastre şi care se vindecă spontan, fără tratament, în 999 de cazuri din 1000."