[antiecumenism]

Doctorul din care tot am citat eu zice altceva:

"Variola a fost eradicată nu prin vaccinări, ci prin măsuri elementare de igienă. La fel s-au petrecut lucrurile cu cea mai mare parte a bolilor infecţioase care, în funcţie de epocă şi de circumstanţe, se declanşează, ating un paroxism, apoi regresează de la sine, fără ca vaccinările să aibă nici cel mai mic rol. Se poate pretinde, pe drept cuvânt, că epidemiile şi pandemiile au cicluri de dezvoltare şi dispariţie. Aşa s-a întâmplat întotdeauna cu bolile infecţioase de la începuturile umanităţii. Dacă nu ar fi fost marcate de acest fenomen special, ele ar fi distrus de mii de ani orice existenţă umană pe planeta noastră. Altfel spus, fără o regresie relativ rapidă, ciuma şi holera ar fi provocat, în trecut şi astăzi, decesul a miliarde de indivizi. Ori în antichitate şi în evul mediu, practica vaccinării era necunoscută. Cum se explică atunci că aceste maladii nu au produs mai multe ravagii cuprinzând toate continentele, şi mai ales, cum se face că au regresat de la sine?

Cum este de conceput faptul că Organizaţia Mondială a Sănătăţii a realizat campanii de vaccinare antivariolică în ţările Africii Centrale, astfel că, la sfârşitul lui 1974 se aprecia numărul de africani vaccinaţi la peste 100 de milioane, în timp ce variola nu a produs decesul decât a câtorva zeci de mii de africani? Trebuie precizat că vaccinările antivariolice au continuat până în 1977. Şi nu numai în Africa, ci şi în lumea întreagă. Ori în Europa, între 1963 şi 1970, 12 ţări europene au înregistrat doar 391 cazuri de variolă provenind din 28 de surse diferite: Marea Britanie – 145 de cazuri; RFG – 65 de cazuri; în 20 de situaţii, variola provenea din Asia, şi în 5 rânduri, din Africa. Celelalte 181 de cazuri erau de origine necunoscută. Dacă se presupune că toate aceste cazuri de origine necunoscută îşi aveau sursa în ţările europene, pare aberant faptul că vaccinarea europenilor a continuat în forţă între 1970 – 1977, pentru un număr de cazuri atât de mic.

În secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, variola ucidea în Europa circa 400 de mii de persoane pe an. Când s-a început vaccinarea, prin anii 1796 – 1800, această epidemie era într-o evidentă regresie, regresie care, prin urmare, nu poate fi atribuită vaccinării, căci aceasta nu era nici cunoscută, nici aplicată. De fapt, la fel s-a întâmplat şi cu majoritatea celorlalte boli infecţioase, vaccinarea a început când acestea erau într-un declin considerabil, fără să se fi făcut vreo altă intervenţie decât cea a măsurilor de igienă. Evident, partizanii vaccinării au pretins că aceste boli au dispărut datorită vaccinărilor, în timp ce în realitate lucrurile nu au fost deloc aşa şi vaccinarea a provocat atât contaminarea celor vaccinaţi cât şi a celor nevaccinaţi şi a antrenat,astfel, perenitatea agenţilor infecţioşi."

În zilele de 8 şi 9 septembrie 1911 a avut loc la Frankfurt Congresul Ligii Internaţionale împotriva Vaccinului, înfiinţată cu un an înainte şi reprezentată de A. Russel-Wallace şi doctorul Carlo Ruala, profesor la universitatea din Perusa, Italia. Crearea acestei ligi, înfiinţată in Germania, în chiar ţara prezentată pretutindeni ca fiind exemplul perfect pentru ceea ce se poate obţine prin vaccinări în masă contra variolei, îngăduie oricui să presupună că aşa-zisa dispariţie a acestei maladii nu era decât o înşelătorie şi o iluzie colportată de către vaccinatori.
Concluziile acestui congres au fost următoarele:
1. vaccinarea nu constituie un remediu preventiv împotriva variolei;
2. multiplele pericole ale acestei operaţiuni sunt imposibil de negat şi sunt confirmate de către autorităţi medicale;
3. teoria lui Jenner este lipsită de orice fundament ştiinţific;
4. vaccinarea obligatorie constituie o impietate nemaiîntâlnită asupra conştiinţei individului, în probleme sanitare;
5. credinţa în valoarea vaccinării, întreţinută de doctrinele medicale, împiedică adevăratul progres sanitar, care este singurul capabil să înlăture definitiv vărsatul şi alte boli infecţioase. De aceea, congresul invită guvernele tuturor ţărilor la abolirea oricărei forme de vaccinare obligatorie.
Aceste concluzii apăreau la mai mult de 100 de ani după invenţia lui Jenner, şi după mai mult de 30 de ani de vaccinări intensive. Ele arătau tuturor că previziunile primilor vaccinatori nu fuseseră realizate, că variola care, după ei, trebuia să dispară rapid prin simplul fapt al recurgerii la practicile lor generalizate pretutindeni era încă prezentă şi încă făcea ravagii.
Tot ce ne-au învăţat manualele de istorie, de medicină, dicţionarele şi enciclopediile este fals. Spre deosebire de discursurile lor laudative, se poate afirma că Pasteur a cauzat un prejudiciu considerabil medicinii, făcând-o să piardă un secol întreg in planul înţelegerii originii afecţiunilor şi terapiilor.

Într-adevăr, aşa cum încerc să demonstrez într-una din recentele mele lucrări, „SIDA – tăvălugul”, această boală a fost provocată de vaccinarea antivariolică intempestivă a milioane de africani care suferă permanent de malnutriţie şi care trăiesc în condiţii precare de igienă. Prin campaniile sale intensive de vaccinare, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) poartă o grea răspundere.

Concluzia mea în legătură cu vaccinarea antivariolică este deci categorică: nu numai că ea a provocat numeroase accidente şi a întreţinut variola chiar în momentul în care epidemiile erau în fază descrescătoare, dar ea se află la originea SIDA."