[Mihailc]

Nu sunt un mare fan al ”viselor și vedeniilor”, sau al miracolelor spectaculoase, dar am aflat niște lucruri în ultimul timp care m-au pus pe gânduri.

O persoană suferindă de boală posibil letală, a aflat că pe lângă tratamente medicale și alterantive naturiste, ar merita încercat și la Sfântul Nectarie pentru o intervenție cu efect miraculos. Omul s-a dus la biserica specializată în acest sens și s-a informat asupra a ceea ce trebuie să facă în vederea obținerii mijlocirii celebrului sfânt, s-a dus acasă și s-a pus pe post, rugăciune, milostenii și toate cele pe care le face un creștin ”practicant”, însă după mai multe luni de nevoințe după regulament, nu s-a constatat niciun rezutat pozitiv. Merge din nou la biserică, spune acolo care-i treaba și primește îndemnul să continue. Din nou nevoință, rugăciune, maslu și toate celelalte.
Într-o seară, când omul se simțea foarte rău și se afunda în deznădejde, își începe pravila obișnuită și la un moment dat îl apucă un plâns sfâșietor, iese din tipic și se apucă să vorbească sincer cu sfântul ca și cum i-ar fi stat în față, printre altele reproșându-i că nu-l ascultă și nu vrea să intervină în favoarea lui, că el nu-i perfect dar nici mult mai rău ca alții și alte lucruri pe care le spun oamenii când simt nevoia să-și descarce inima și de bune și de rele. Se pare că acestă rupere de ritm a avut efect, întrucât în timpul somnului imediat următor, sfântul îi apare în vis și îi spune: (redau cu cuvintele mele esența mesajului ) ”Frate cutare, rugăciunile tale sunt ascultate și am văzut că ai credință și vrei să te tămăduiești. Însă nu ai spus și ce vrei să faci cu viața ta odată ce te vindecă Dumnezeu. În gândurile tale reiese că îți pare rău după avere, după familie, după lucrurile care ți-au plăcut în mod deosebit și mai de folos îți este să te săvârșești acuma când obligat de boală, ți-ai pus cât de cât rânduială în viața duhovnicească, că după aceea iar o să cazi în nepăsare”.
Trezit din somn, omul nostru a alergat la duhovnic și au stabilit împreună că are nevoie de o cruce pe măsura darului primit, au stabilit ce și cum, și din momentul acela omul s-a vindecat, înviind cu adevărat și duhovnicește, iar astăzi viețuiește ca unul care nu mai vrea nimic pentru sine ci totul pentru Domnul și aproapele, fiind un exemplu extraordinar pentru toți cei care au dubii că poți sluji lui Dumnezeu la modul total, din condiția precară de laic azvârlit în lume.
Am istorisit acesta pentru a evidenția un adevăr cu vechime în Biserică: Dumnezeu vindecă întotdeauna pentru un scop care depășește beneficiarul darului, producând efecte metanoetice durabile și mult mai valoroase decât vindecarea însăși.