Sfantul Teofil cel nebun pentru Hristos

Lucrurile s-au intamplat in mai 1853, adica la o jumatate de an inaintea de moartea fericitului. Staretul traia pe atunci in Sihastria Goloseev.
-Pantelimoane, i-a zis odata, dupa pranz, ucenicului, sa mergem in padure, sa ne rugam lui Dumnezeu!

Au mers. Au umblat prin padure pana s-au istovit. Fericitul citea pe drum Evanghelia, canta psalmi si impletea ciorapi, iar ucenicul taia cu secera iarba si o vara intr-o plasa de sfoara pentru a hrani, la intoarcerea acasa, taurasul. Cand a venit seara si soarele a inceput sa apuna, drumetii au plecat spre casa. Trecand pe langa locul unde este acum Sihastria Preobrajenski, staretul s-a oprit zicand:

- Auzi, Pantelimoane, sa ne asezam pe damb si sa ne uitam la sfanta lavra.
Ucenicul, obosit, atat a asteptat si, intinzandu-se pe iarba plin de multumire, a prins sa motaie, iar staretul Teofil a scos o bucatica de gheata, a topit-o in apa si, adaugand putina miere, a inceput sa-si intareasca puterile sleite. A trecut o jumatate de ceas. Deodata, fericitul a tipat:
-Pantelimoane, vin drumeti! Fugi de-i cheama!

Ucenicul trezit s-a sculat si, vazand o ceata de inchinatori care mergeau pe drum, i-a chemat sa vina la staret.
-Dumnezeu sa va ajute! i-a intampinat fericitul.
-Multumim, batiuska, au raspuns mujicii.
-Pesemne ca n-ati mancat nimic, a zis fericitul.
-De unde, batiuska...Am mancat apa cu posmagi, iar mancare calda n-am pus in gura de o saptamana intreaga.
-Nu-i nimic. Sedeti, mai stati putin de vorba...Maica Domnului ne va hrani pe toti indata...
Apoi punandu-i pe drumeti sa se aseze, fericitul a scos din cos un ceaun de tuci, a sapat cu cutitasul o groapa mica in pamant si l-a trimis pe ucenic sa adune vreascuri.
-Vreascuri? Da' ce faceti cu ele, batiuska? s-a uimit ucenicul, stiind ca n-aveau ce sa puna pe foc.
-Tontule, spuse sfatos fericitul. O sa fierbem pasat...Nu vezi ca trebuie sa le dam de mancare la inchinatori?
Vreascurile au fost aduse, dar n-aveau cu ce aprinde focul.
-Ei poftim necaz, a bagat de seama cu suparare Pantelimon. Nu-i foc, batiuska!

-Dar Dumnezeu?! a raspuns staretul cu incredintare.
Si inaltandu-si ochii spre cer, incepu sa se roage:

-Doamne, inaintea Ta merge focul si fulgerele lumineaza lumea. Ci asculta, Doamne, glasul rugaciunii mele, cand strig catre Tine, cand ridic mainile mele spre biserica Ta cea sfanta. Auzi-ma, sa manance saracii si sa se sature si sa laude numele Tau preabun! Spunand acestea, a facut metanie mare catre rasarit si a blagoslovit ceaunul:
-In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh...

Dar numai ce-a rostit aceste cuvinte, si sub ceaun s-a ridicat un firicel cenusiu de fum si vreascurile s-au aprins curand cu flacara stralucitoare. Vzand minunea, Pantelimon a dat s-o rupa la fuga, dar staretul l-a oprit si, amenintandu-l intr-ascuns cu degetul, i-a poruncit sa arunce in ceaun iarba marunta, iar el a pus acolo cateva pietricele luate din cos si o bucatica de gheata. Cand totul a inceput sa fiarba, fericitul, fara a se opri din rugaciunea mintii, a mai binecuvantat o data ceaunul si a amestecat.

-Ei, acum gusta, a rostit el catre ucenic.
Pantelimon a luat putin pe varful lingurii si a lins neincrezator cu varful limbii; apoi a mai luat o data si a gustat o lingura intreaga:
-Batiuska, a strigat el in culmea uluirii, pai, pai, e terci de gris.
-Da' toarna oaspetilor mai iute, nataraule, ca se raceste.

Ucenicul a insfacat ceaunul cu bucurie si cu teama, incepand sa toarne in strachinile de drum ale inchinatorilor; dar o minune, oricat ar fi turnat, terciul nu se imputina. Toti fusesera hraniti, indestulati, iar ceaunul era parca tot plin. Si asa cum au fost inmultite oarecand putine paini in pustie pentru a ajunge la o multime de popor (Matei 14,19-20), si acum a fost inmultita hrana, prin rugaciunile staretului Teofil.

-Ei, acum ramaneti cu Dumnezeu, a grait bland staretul catre pelerini, dupa ce acestia au terminat de mancat. Mergeti in sfanta lavra si rugati-va pentru toti.

Mujicii cutremurati de minune au pornit la drum si, o data ajunsi in lavra, au inceput, cu bucurie si cu teama, sa povesteasca tuturor despre minunea la care fusesera martori.

Mare este Dumnezeul nostru, Care "a deschis portile cerului, a plouat mana si a trimis mancare pana la sat si au mancat si s-au saturat"..."Caci tot ce veti cere cu credinta, rugandu-va, veti primi".

Sursa:
Blog † Vestitorul ortodox: Sfântul Teofil cel nebun pentru Hristos