[TINERI PENTRU ROMANIA]

ROMÂNUL

Una dintre cele mai frumoase figuri ale istoriei Europei e aceea a românului.
El e părintele celui mai dârz Neam din această parte de lume: Neamul Românesc.
Prin vinele lui curge cel mai nobil sânge: sângele dac înfrăţit cu cel roman.
Pe tot cuprinsul Ţării se pot vedea urmele luptelor pe care le-a dat pentru Pământul lui, pentru Credinţa lui strămoşească şi pentru Neam.

Românul are conştiinţa misiunii sale, a tainicului său apostalat, a legăturii strânse cu Pământul său.
El e în acelaşi timp preot, plugar şi soldat.

Preot!
Credinţa sa arzătoare, zelul său pentru mântuirea sufletului înduioşează inimile cele mai aspre şi le întoarce către Dumnezeu.
A fost vreodată preoţie mai frumoasă?

Plugar!
În ciuda vitregiei vremurilor el şi-a tras întotdeauna drept brazda şi a pus în ea sămânţa recoltelor viitoare.

Soldat!
Două mii de ani şi-a apărat fiinţa etnică şi pământul care-l hrănea luptând cu vrăjmaşi mai puternici ca el.

Dacă aş fi pictor aş imortaliza pe pânză această nobila figură.
În fundalul tabloului aş picta munţii noştri, dealurile noastre domoale şi imensitatea câmpiilor noastre.
Mai aproape, lanuri blonde de grâu unduind în bătaia vântului ca valurile mării.
În avanscenă Dunărea cu undele ei albastre strălucind în razele soarelui.
S-ar vedea într-o parte casele unui sat şi deasupra lor răsărind modestă turla unei biserici.
În centrul tabloului ar apărea mândru românul cu părul în vânt, încins cu sabia şi în mână cu un snop de grâu prospăt secerat.
Aş încerca să pictez această figură emblemantică în aşa fel încât să reflecte atitudinea sa de soldat plugar şi seninătatea sa de om al ogorului.

Credinţă, muncă, curaj.
Iată românul.
E un Cincinnatus, soldat plugar devenit creştin.
E războinicul Spartei trecut prin infernul a două mii de ani de istorie potrivnică.

Cititorule român care parcurgi aceste rânduri poţi să-ţi ridici semeţ capul, căci eşti urmaşul acestui erou.
El şi-a îndeplinit cu nobleţe misiunea, a ta rămâne de îndeplinit.

Poporul căruia Pronia i-a dat astfel de strămoşi, dacă îşi păstrează credinţa în Dumnezeu şi în forţele proprii, e hărăzit unor fapte măreţe.

Predescu Virgil