Sunt lucrari despre umorul in discursul teologic (Ex. Umorul la Sfintii Parinti). Umorul nu inseamna ras. Rasul este rezultat al unui umor apreciat, dar umorul fin nu starneste rasul. Din punct de vedere stilistic, acea intelepciune poate fi foarte bine ascociata cu o forma a umorului (teoria umorului este foarte vasta si nu se reduce la o definitie seaca despre gluma). Cat despre ceea ce se spune in Filocalie, am citit, stiam. Nu-mi permite timpul sa fac trimiteri la alte texte in care se vorbeste despre cumpatarea rasului, dar nu excluderea acestuia. Am citit ca spunea un Sfant parinte, imi scapa numele acum, ca veselia inseamna impacarea cu Dumnezeu si expresia unui cuget curat. Repet, a se intelege notiunea de umor!
|