Cred că avem de-a face cu un sofism aici: anume că roada Duhului ar fi minunile. Dar minunile sunt doar semnele Duhului, nu sunt roada. Roada e ceea ce dă „pomul”. Smochinul uscat nu trebuia să dea smochine? Omului nu i se cere să dea roada după Chipul Căruia a fost creat? Adică: Pomul Hristos e blând și smerit, și ne-a spus să fim ca El.... Ce vreau să spun, în concluzie, este că d-na/d-ra Adrianna face o confuzie pe care nu mi-o explic între semne și roadă. Sofismul este, prin extensie, și aici: că Mântuitorul ar fi spus că, obligatoriu, doar cei care fac minuni sunt de-ai Lui, doar aceia au pe Duhul.
Doamna Adriana, citiți Fericirile. Nu cred că vă închipuiți răsplăți mai mari decât cele despre care Hristos spune în mod clar și indubitabil că le puteți avea, dacă veți avea adevăratele roade: blândețea, milostivirea, curăția, pacea, dreptatea etc. Căutați ceva mai presus decât vederea lui Dumnezeu, sau să te chemi fiu al Lui Dumnezeu, sau să moștenești Pământul? Despre celelalte nu știu nimic. Să nu schimonosim sensul versetului din primul post... Hristos nu mi-a spus că trebuie să fac minuni. Fără supărare, dar e o tehnică pur sectară să iei un verset prin care să ignori alte versete.
Și încă un lucru: "Caci credinta vine prin auzire, iar auzirea prin cuvantul lui Hristos" (Romani 10:17).
Și iarăși: "CREDINȚA, este adeverirea celor nădăjduite și dovedirea lucrurilor celor nevăzute (Evrei 11. 1)”. Aici vine, dacă se poate spune așa, împreună-lucrarea omului cu Dumnezeu: anume, să crezi fără să ceri DOVEZI. Cred că Evanghelia e clară.
Iertați-mă, că m-am băgat și eu ca musca în lapte....
Last edited by r.mircea; 28.06.2012 at 10:52:09.
|