[Adrianna]

Vad ca aici se face confuzie intre:

1. starea sufletului si locul pe care acesta o sa-l primeasca imediat dupa moartea trupeasca care ne asteapta pe noi toti, si

2. locul pe care fiecare suflet+trup o sa il primeasca dupa a doua venire a Domnului, la sfrsitul lumii acesteia, cand toti oamenii vor invia in trup si cand Domnul impreuna cu sfintii ii vor judeca pe ceilalti, si fiecare din cei judecati va primi locul sau definitiv la dreapta sau la stanga lui Dumnezeu.

In cazul 1. nici un suflet nu poate ajunge in Imparatia Cerurilor daca nu indeplineste toate cele cerute de Domnul Iisus in Evanghelia Sa, inclusiv botezul cu Duh Sfant si Impartasirea cu Trupul si Sangele Sau. Iar cei care le indeplinesc pe toate, trec de la moarte la viata fara judecata dupa spusele Domnului. Este ceea ce au facut apostolii de exemplu, primind locurile pregatite lor de catre Domnul in Imparatie.

Deci un calugar budist, oricat de imbunatatit ar fi, si un evreu oricat de bun ar fi, nu pot trece in Imparatie (de la moarte la viata) imediat dupa moartea lor trupeasca avand in vedere ca nu primit Botezul cu Duh Sfant si nici Impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului. Acestia nu pot trece ca si sfintii de la moarte la viata in Imparatie fara judecata ci dimpotriva, acestia vor trebui sa astepte invierea in trup la sfarsitul acestei lumi si judecata lui Hristos, moment in care il vor cunoaste si ei in sfarsit pe Rascumparatorul lor si Acesta la va spune sa treaca la dreapta sau la stanga Lui in functie de faptele lor conform Matei 25. Deci ei fac parte din cazul 2 .
Si mai exista si un caz 3 , acei crestini care, cunoscandu-l pe Domnul nu au lucrat ceea ce Domnul le-a cerut, acestia vor fi dati afara pentru ca au venit cu haina nepotrivita la nunta imparatesca, au lucrat faradelegea. Cred eu ca de aceasta categorie trebuie sa ne fie mai teama noua, crestinilor, decat de categoria a 2-a a necrestinilor din care noi oricum nu putem face parte.


De aceea intrebarea mea legata de cazul 1 era: nu cumva a fi in cazul 1, al sfintilor care ajung imediat dupa moartea trupeasca in Imparatie, nu este atat un privilegiu cat o mare raspundere fata de toti ceilalti? Un rol mai greu care i se da celui chemat si din cauza caruia putini sunt alesi? Iar daca cei care nu sunt alesi dintre cei chemati cad in cazul 3, cazul cel mai aspru, nu trebuie cu atat mai mult sa ne straduim sa fim in cazul 1, noi si cei pe care ii chemam in randurile noastre?