Poporul nostru isi ignora valorile cu perseverenta,le arunca-n uitare,se bucura cand le apreciaza altii si se simte tare mandru ca le mai sterg altii prafu de pe statui,le dispretuieste in timpu vietii si ii lauda post mortem si intr-un execes de(nu stiu cum sa denumesc exact)are mereu grija sa le caute acele mici mizerii umane inevitabile ale unor suflete chinuite ca sa arunce-n vazu public,cu voluptate,dovada ca nu erau domne perfecti,cumva aveau si ei pete din mocirla in care ne balacim aproape toti.Sa nu uit,tot noi,din cand in cand,pocniti de un fior nationalist,ne mai aducem aminte de ei la cate o comemorare ceva si atunci parca suntem gata sa spunem ce mult ii vom aprecia in viitor.Pana a doua zi.Nu mai zic de case memoriale lasate-n paragina si muzee prin care alearga paianjenii.Saracul Caragiale cu a lui poezie ,,Da..nebun!"..noroc ca avem grija sa le lustruim doar partea care ne convine si cand ne convine..restu sub tacere ca este deranj mare.

Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subtire
Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt si dânsii... Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Si prostatecele nări
Si le umflă orisicine în savante adunări
Când de tine se vorbeste. S-a-nteles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor întelege...
Dar afară de acestea vor căta vietii tale
Să-i găsească pete multe, răutăti si mici scandale --
Astea toate te-apropie de dânsii... Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele si vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.

(Mihai Eminescu)

Nu ne mai facem bine niciodata,faza cu plagiatu unui prim-ministru este o gluma sinistra in comparatie cu modul cum plagiem noi ca natie respectul si recunostiinta fata de valorile acesti tari,trecute,prezente sau viitoare.Si asta de mult prea mult timp ca sa nu vina si ziua cand uitand trecutul si ignorand prezentul sa pierdem si viitorul.Acu ceva vreme chiar am citit undeva o recenzie a unui critic despre un film romanesc apreciat la un festival international.Tipu era mandru de aprecierea strainilor da nu a zis si el ,,bravo ma fratilor".Ci doar,emblematic,,,Uite domne ce ne apreciaza strainii".Copiem ceea ce ne lipseste sau ceea ce a murit in noi,sentimente de imprumut...din pacate.

Aflatu-n treaba,datu cu presupusu,priceputu la tot si la nimic,uitatu-n curtea altuia,moartea caprei vecinului sunt doar delicate exemple de franghie si sapun in casa spanzuratilor mediocritatii.Se lanseaza in eter ,zi de zi,judecati simpliste,tembele,copy-paste dupa ce au spus altii din care tu nu intelegi mai nimic,dar date ca verdicte cu efect de ghilotina nu numai pt eventuale valori din prezent ci-o ticalosie!-si pentru valorile din trecut care nu au avut inspiratia,inainte sa cada primii bulgari de pamant peste ei,sa se potrivesca in chenarul logicii strambe a celor fara nume si numar.Deranjeaza si din mormant unii,si-au permis libertatea de a gandi cu mintea lor,un act de curaj rar in ziua de azi,intr-o lume a copy-paste-ului de orice tip.Imitarea sfinteniei,a culturii,a muncii,a iubirii aproapelului,a iubirii de tara,sa fie ambalajul frumos si sa nu aiba unii cosmaruri noapte pt ca le este deranjata putreziciunea morala in care,atat de comod,se complac.Aia nu te doare si nici nu te deranjeaza,incet si sigur se niveleaza orice diferenta intre valoare si nonvaloare.Termenul acesta,nonvaloare,este generos pt ca are in componenta notiunea de ,,valoare"cat de fapt starea este de nimicnicie,suna precum un topor pus la radacina copacului.

Mihai Eminescu realiza un adevarat studiu de patologie a societatii noastre,in ziarul Timpul,in 1881.Poate ca astazi,daca ar veni printre noi,ar putea acuza societatea noastra de plagiat din perspectiva celor spuse de el,visatorul si tristul geniu care spera sa ne schimbam...undeva,candva.