Citat:
În prealabil postat de Adrianna
Multumesc de raspuns.
Eu vorbesc din experienta, a mea si a altora. Din practica pot spune ca preotul nu isi da seama daca este cainta sau nu. Au fost unele pacate spovedite pentru ca asa scria in cartea de spovedanie, si nicidecum pentru ca eu le-as fi considerat pacate. Am primit mereu dezlegare de ele si permisiunea de a ma Impartasi. Era ca un ritual pe care il faceam pentru ca trebuia facut. Cainta am avut si am numai pentru ceea ce eu consider greseala, nici nu se poate altfel. Asta una la mana.
Doi la mana, daca preotul si-ar da seama intr-adevar de cainta omului prin harul primit, nu s-ar ajunge la situatia ca duhovnici din manastiri sa ii condamne pe unii duhovnici din parohii ca ar da dezlegare prea repede, si ca atare nu ar fi aparut povesti cu care sa te sperie ca poti ajunge in Iad cu preot cu tot pentru ca este preotul prea generos cu dezlegarile. Si nici nu s-ar ajunge la situatia in care om cu cainta adevarata pentru pacatele lui pe care le-a spovedit la duhovnicul din parohie sa fie apoi speriat de cel din manastire care ii spune ca, daca nu face un canon foarte aspru nu ca ala usor primit de la preotul parohial, nu i-ar fi iertate pacatele.
Si trei la mana, exista preot care in timpul studentiei spunea ca o sa aplice la sange canoanele, dar cand a ajuns preot a renuntat la idee gandind ca altfel nu ar mai veni aproape nimeni la el sa se spovedeasca.
Deci?...
|
Deci... Dvs nu sunteti interesata de religie,de iertarea pacatelor sau de mantuire ci doriti sa cunoasteti situatiile din toate lacasurile,manastirile samd.
Doriti sa stiti ce face X si Y,si ce se intampla colo si dincolo,ii trageti de limba pe altii sa vedeti cum a fost pt ei spovedania sau alte servicii...
In primul rand spovedania trebuie tratata cu respect si este ceea ce este: o taina care ramane intre tine si preot.
Degeaba trambitati lumii cum v-a fist aplicata aceasta taina si aveti chestionare pregatite pt ceilalti,cu intrebari dintre cele mai originale.
Cred ca aceasta curiozitate morbida de a stii ce se petrece in ograda celuilalt ,te impiedica la propriu de a avea preocupari personale,fara putinta de a te concentra la viata ta religioasa. Este ca si cum,constati ca ai urmarit un film cu gandul in alta parte si cand a luat sfarsit nici nu stii despre ce era vb!
Aveti exemplul Sfintilor,care nu au fost niste sociologi cu chestionare sa masoare gradul de satisfactie pe care oamenii il au in diverse biserici,la anumite servicii religioase,cu anumiti preoti sau monahi.
Se pare ca va pregatiti cu indarjire pentru o licenta sau Olimpiada cu Dumnezeu...cat mai multe raspunsuri bifate,cunostiinte,teorie,analiza...
Credeti ca va veni o zi cand veti cunoaste raspunsurile la orice intrebare?