[AlinB]

În prealabil postat de Adrianna

deci este un motiv care ma intristeaza legat de faptul ca vindecarea prin credinta este atat de rara ca pare inexistenta (asta apropos si de topicul legat de credinta deschis de mine si unde iar am fost judecata pe nedrept). Ma doare sa vad cum oameni credinciosi minimizeaza faptul de a vindeca prin credinta, nu isi dau seama cate sacrificii animale, cate daune se fac naturii si chiar sanatatii unora pentru vindecarea altora. Ca la sanatate omul tot nu renunta. Daca nu o are prin credinta, o cauta pe alte cai, dar asta nu il impiedica sa vorbeasca cum ca vindecarea prin credinta nu este chiar atat de necesara. Si nu vad nici copiii avortati (si ma refer aici la avorturile spontane, multe cauzate de o boala materna sau de cauze inca necunoscute, nedecelabile prin mijloacele medicinii de astazi) pe care eu ii vad si trebuie sa ii disec pentru a intelege de ce au murit si pentru a da un sfat mamei pentru sarcinile urmatoare, pentru a evita o astfel de tragedie. Ei nu vad rugaciunile care se fac pentru a nu mai exista astfel de cazuri si durerea de a constata ca in continuare copiii nenascuti si nevinovati mor.

Doar mie mi se pare ca aud vocea unui ateu ce predica impotriva credintei?

Domnul Iisus avea multa mila si nu spunea nimanui: ei lasa ca iti face bine boala si necazul, ca te mai trezeste putin, i-a mai caieste-te si fa acolo si un canon pe masura si mai stiu eu ce. Nu! Domnul ii privea si avea mila de ei, asa scrie, avea mila, si ca atare ii vindeca si ii ajuta.

Ba uite ca au mai fost si cazuri in care i-a lasat in durerea lor (ceea ce nu inseamna ca nu se puteau intoarce daca isi veneau in fire): farisei, saduchei, tot felul de indivizi (or fi fost si individe) cu pretentii de eruditi si care chipurile dau cu viclenie lectii la altii cand ei nici nu stiu ABC -ul credintei, etc.