Îmi îngădui să postez următorul comentariu, făcut pe site-ul criticatac de către un user care se identifică drept domnul Alexandru Racu, comentariu care mi se pare deosebit de pertinent:
1. Se vorbeste mult despre Biserica fara ca lumea sa stie ce anume este Biserica in Ortodoxie. Conform ecleziologiei ortodoxe, Biserica are o dimensiune obiectiva si una subiectiva. In mod obiectiv, Biserica este acolo unde este trupul si sangele, cu care unii – episcopi, clerici, mireni – se impartasesc cu vrednicie, iar altii cu nevrednicie. Primii se muta dupa moarte in Biserica biruitoare, iar ceilalti se osandesc. Intre timp, pe pamant, daca din punct de vedere obiectiv Biserica e acolo unde e Euharistia, din punct de vedere subiectiv, Biserica este acolo unde Hristos este marturisit cu adevarat prin cuvant si fapta. In sens deplin, Biserica este acolo unde se intalneste, in Hristos, dimensiunea obiectiva cu cea subiectiva. Daca nu intelegem lucrul acesta cand vorbim despre Biserica, vorbim ca sa ne aflam in treaba.
2. In Biserica, prin succesiunea apostolica, a fost randuita o ierarhie episcopala a carei sursa este insasi preotia lui Hristos. Domnul Pandelica (nu-i mai pot spune parintele din moment ce “a demisionat din BOR”) stia acest lucru cand a fost hirotonit preot. Mai mult, la hirotonire, a fagaduit public, ca asa se intampla la slujba de hirotonire, sa respecte randuielile bisericesti si legile tarii. Daca domnia sa avea o problema cu aceste randuieli canonice si aceste legi, putea sa-si faca de la bun inceput propria 0rganizatie religioasa. Insa dansul a decis sa faca acest lucru de-abia atunci cand a simtit efectul acestor legi si canoane, cu care domnia sa nu este de acord, pe propria piele. Ceea ce demonstreaza ca nu este un om serios. Atunci cand a ales sa devina preot ortodox, si nu sa-si faca propria organizatie religioasa, stia foarte bine ca in Biserica Ortodoxa, un preot are obligatia de a se supune ierarhilor, chiar daca deciziile acestora sunt abuzive, cum din nefericire deseori sunt. Iar in sinaxarele Bisericii sunt o gramada de sfinti care au rabdat abuzurile unor ierarhi, marturisind in acelasi timp, din Biserica, nu din afara ei, adevarul cu curaj, prin cuvant si prin fapta, libertate pe care nici o autoritate episcopala nu poate sa i-o ia nimanui. Ca sa dau numai un exemplu, cand in timpul comunismului Patriarhul Justin Moisescu i-a ordonat unui monah care “nu facea ascultare de partid ” sa paraseasca monahismul si sa se casatoreasca, acesta i-a raspuns ca, potrivit canonului apostolic x (nu mai tin minte care), ierarhul care ingaduie monahului sa se casatoreasca se depune din treapta. “Dumneata”, i-a spus monahul Patriarhului, “nu doar ca imi ingadui sa fac lucrul acesta, ci imi ordoni. Asa ca pentru mine, din momentul acesta, tu nu mai esti Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane ci esti tovarasul Moisescu”. Si i-a trantit usa in nas, dupa care l-a saltat imediat Securitatea. Diferenta dintre acel monah si acest fost preot consta in faptul ca primul nu a parasit Biserica pentru ca i s-au incalcat “drepturile”. Monahul nu si-a aparat “drepturile”, in fata abuzurilor arhieresti, ca la rigoare, e mai placuta casnicia decat fecioria. Ci a aparat, din Biserica, randuielile bisericesti stabilite de Apostoli si Parinti, a caror incalcare de catre episcopi rezulta automat in disparitia legitimitatii autoritatii acestora din urma. Asa ca nu a parasit Biserica. Ci i-a spus in fata Patriarhului: Biserica e acolo unde este Adevarul! Adica in Biserica sunt eu, iar tu nu!
3. Am mai auzit si din alte surse despre abuzuri de genul celor semnalate de domnul Pandelica, abuzuri pentru care ierarhii BOR (cei care nu-si fac datoria), vor plati in cele din urma factura, si in lumea de dincolo, si in lumea de aici. Sau, mai degraba, in ceea ce priveste lumea de aici, in conditiile fenomenului secularizarii, factura va fi lasata cel mai probabil in seama viitoarei generatii de episcopi. Ca tot e la moda acum sa te imprumuti pe seama urmasilor. Dupa mine potopul! Construim acum o catedrala care peste treizeci de ani, daca o tinem tot cu naravurile astea, va fi aproape goala. Dar daca tot veni vorba de secularizare, pe mine, sincer sa fiu, nu ma infioara doar abuzurile samavolnico-birocratice ale unor ierarhi BOR, ci si faptul ca domnul Pandelica, dovedeste in acest interviu faptul ca are o vocatie extraordinara in materie de activism civic (si, sa fiu bineinteles, este mare nevoie si de astfel de oameni in societatea romaneasca), si, in aceeasi masura, dovedeste faptul ca nu are nici in clin nici in maneca cu vocatia preoteasca, vocatie care presupune marturisirea ortodoxa a lui Hristos si atasamentul fata de Biserica, inteleasa ca Trup al lui Hristos, si nu ca organizatie mai mult sau mai putin guvernamentala. Nimic din acest Duh al marturisirii ortodoxe nu transpare din interviul acordat de domnul Pandelica. E un interviu sec si istet, asa cum le place celor de la CriticAtac. Din acest punct de vedere, mi se pare ca preotul absolvent de SNSPA Pandelica nu este decat o reflectie (trista) a conceptului de episcop pe care il recomanda abilitatile “manageriale”, concept bagat pe gatul ortodoxiei romanesti in ultimii ani, printre altele si cu concursul luminatei elite “de dreapta” de pe la noi, scolita pe banii lui Soros. Ce constiinta crestin-ortodoxa poate avea cineva care lanseaza un astfel de scandal mediatic, in compania celor de la CriticAtac (care de cateva saptamani incoace fac propaganda intensa in favoarea avortului) taman in Saptamana Patimilor, cand putea sa aleaga orice alta saptamana din an!? Si fac o paranteza, subliniind faptul ca, astfel de doleante, perfect legitime pana la un punct, s-au facut auzite in repetate randuri pe site-urile si in publicatiile gruparilor crestine care isi asuma public discursul ortodox. Deci, in ciuda a ceea ce le place unora sa creada, nu suntem in situatia in care, vezi Doamne, daca nu ar fi stangistii de la CriticAtac, n-ar mai vorbi nimeni de problemele Bisericii de jos careia, vezi Doamne, i-a pus ierarhia BOR botnita. Ierarhi ai Bisericii au fost si sunt criticati, deseori chiar in mod deplasat sau de-a dreptul aberant, in varii publicatii ale diferitelor grupari crestin-ortodoxe. Si n-a venit nicio “Inchizitie” peste oamenii respectivi. Nu i-a excomunicat nimeni. In schimb, vad cum CriticAtac se tot strofoaca in mod penibil, utilizand tactici bolsevice rasuflate, sa moseasca nu stiu ce Protestantism neaos mioritic in sanul BOR.
4. In fine, atunci cand vine vorba de chestiuni precum Catedrala Mantuirii Neamului sau salarizarea preotilor de catre stat, eu, crestin ortodox fiind, zic ca exista o solutie foarte simpla si de maxim bun simt: Referendum. La alegeri, asa cum se procedeaza si in alte parti, pe langa buletinul de vot se adauga o foaie cu varii propuneri legislative si initiative care presupun utilizarea banului public: sunteti de acord cu construirea Catedralei Mantuirii Neamului cu bani de la stat….? Da sau nu….? s.am.d. Daca e a neamului catedrala, sa decida neamul daca vrea sa o faca (cat despre predarea religiei in scoala, sa se decida la sedinta cu parintii). Dar parerea mea este ca atat ierarhia BOR, cat si diversele organizatii guralive pentru libertate de constiinta s.am.d., nu vor sa se ajunga la referendum. Ierarhia se ascunde in spatele celor 87 de procente din sondaje, evitand sa se confrunte cu faptul ca aceste procente nu implica nici pe departe faptul ca 87% din populatia Romaniei este de acord cu toate intiativele ierarhilor BOR, in special cele cu caracter imobiliar. Iar organizatiile stangiste si ateiste nu vor nici ele sa afle ca, din punct de vedere al legitimitatii populare, sunt cvasi-inexistente. Asa ca prefera sa faca multa galagie prin mass-media. Iar in timp ce acestea din urma se joaca de-a Revolutia prin universitati, la Barlad (!), cu preotii in frunte, ies in strada 5000 de oameni. Chiar sunt curios: pe astia i-a scos in strada CriticAtac? Sau cati oameni a scos in strada CriticAtac pana acum?
|