[vasilik]

Rugaciune catre Sfantul Efrem cel Nou la vreme de mahnire si deznadejde


Sfinte Parinte Efrem, inima mea e sfasiata de durere si de amaraciune si nu stiu ce cuvant sa aduc inaintea ta. Nimic nu ma mai bucura in aceasta viata si poverile si suferintele cele launtrice imi sunt ca o bautura otravitoare si cumplit de amara. Nu-L mai deslusesc pe Dumnezeu in nimeni si nimic si ma simt ca un om care e omorat de propriile ganduri. Izbaveste-ma, Sfinte, de aceasta asuprire diavoleasca, caci nu mai pt rabda mahnire si uraciunea aceasta ce-mi soarbe vlaga si toata puterea de viata. Tu i-ai vazut pe batjocoritorii si ucigasii tai si ai rabdat nenumarate schingiuiri si uraciuni din partea lor, dar prin dragostea ta pentru Dumnezeu ai ramas neclintit in credinta, infruntand acea priveliste de iad. Cu totul m-am slabanogit, iar din multa durere lacrimile nu le mai pot opri. Nu am la cine sa merg, nu are cine sa ma auda, nu este cine sa ma mangaie, nu este cine sa-mi spuna o vorba buna. Fa-te tu toate acestea pentru mine, Sfinte Efrem, si asa cum eu nu stiu, tamaduieste si limpezeste sufletul meu, ridicandu-ma intru nadejde si lumina. Stiu ca e de necuprins cu mintea toata patimirea ta muceniceasca, si tocmai de aceea te rog pe tine, caci stiu ca ai rabdat uraciuni nemasurat mai mari decat ceea ce rabd eu acum. Fie-ti mila de mine ca de un frate mai mic si foarte neputincios si randuieste in asa fel, incat prin aceasta durere pe care o traiesc acum sa cunosc mai bine ostenelile tale mucenicesti si ceea ce inseamna purtarea de fiecare zi a crucii. Amin.