În prealabil postat de Ekaterina

Te inteleg perfect, si eu simt ca imi pierd rabdarea si de multe ori ma simt depasita de situatie. Am observat ca cu cat ma supar cu atat mai rau fac, ajung sa acumulez multa tensiune si o stare de iritare care imi fura pacea.

Dar din cate am observat, rugaciunea (pravila) ajuta mult. Daca nu ar fi acest canon de la Parintele duhovnic iti spun sincer ca nu as rezista, atat de greu mi se pare.

Eu am un program cu cei mici pe care (de cand sunt doi) nu mai reusesc sa-l respect ca inainte cand o aveam doar pe fetita. Nu e ceva batut in cuie, dar dimineata dupa ce le dau sa manance, ii scot afara in parc. Moment tare greu pentru mine dar absolut necesar pentru ei. Cand o aveam doar pe fetita era foarte usor, acum si drumul spre parc mi se pare greu, asta pentru ca picii mei sunt mici.

Dupa aproximativ 2 ore mergem acasa, mancam si ii culc (nu reusesc mereu sa ii culc pe amandoi in acelasi timp, dar de cele mai multe ori da). Dupa ce se trezesc mai ne jucam, mai facem cate ceva si apoi iar iesim afara cam 2 ore. Si cam asa trece ziua.

Daca ingerasii tai sunt asa mari (fata de ai mei) poti sa pleci cu ei mai departe de casa, sa stati mai mult afara sa isi consume energia. Eu imi doresc asa de mult sa creasca...

Dar in concluzie eu cred ca o mica rugaciune, cat reuseste sa zica o mamica cu toate pe cap, dar facuta zilnic iti va da putere sa mergi mai departe, sa iti incarci bateriile. Iar apoi, dupa ce ii culc seara am si un timp pentru mine, mai citesc, mai intru pe forum... Am mare nevoie de acest timp, ma deconecteaza de tot greul zilei.