Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
În anul 557, Sfântul Părinte scrie o scrisoare regelui Childeric prin care clarifică faptul că Isus, întrupându-Se, nu a părăsit Tronul Ceresc. Prin urmare, nici când Isus era embrion locul Lui în Cer nu era gol. Chenoza trebuie înțeleasă ca o coborâre a lui Dumnezeu în planul uman, nu că Dumnezeu își abandonează dumnezeirea. Cum se poate ca Isus să fie prezent, ca om, în pântecele Preacuratei în timp ce același Isus este prezent, ca Dumnezeu, în Cer, pe pământ și în tot locul, niciun veac nescăpându-l din putere ? Mister al credinței ! |
E corecta invatatura din acea scrisoare. Facand o scurta paranteza e o problema doar cu sintagma "Sfantul Parinte", facand referire la invatatura catolica. Sfintii sunt canonizati dupa moarte, altfel se ajunge ca la neoprotestanti, unde toti sunt sfinti in viata dupa ce se boteaza la ei. Mai mult, in acest caz e vorba de Papa Pelagius I despre care e discutia ca a semnat pentru inavatura monifizita, e adus si ca argument impotriva infailibilitatii papale.
Inchei paranteza si revin la scrisoare, in cadrul Sfintei Liturghii se spune: "
În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplându-le Cel ce ești necuprins."
Ca o concluziela ceea ce s-a discutatpana acum, scrie in continuare in articol: "Ca Dumnezeu Hristos nu s-a despărțit niciodată de Tatăl și de Duhul, Tatăl , Fiul și Duhul Sfânt fiind
„Treimea cea de o ființă și nedespărțită”, umplându-le toate, El Însuși fiind necuprins."