Sfantul Serafim de Sarov - Facerea omului:
"PREZENTA DUHULUI SFANT IN ISTORIE [...]
Multi talcuiesc versetul din Biblie “Dumnezeu a suflat suflare de viata in fata lui Adam”, intaiul-zidit, cel ce a fost facut de El din tarana, cum ca pana in acel moment nu era nici suflet omenesc, nici duh in Adam, ci exista doar trupul facut din tarana (adica neinsufletit, inert = cadavru).
Aceasta talcuire este gresita, pentru ca Domnul l-a zidit pe Adam din tarana, asa cum descrie Sfantul Apostol Pavel: “Intreg duhul vostru, si sufletul, si trupul sa se pazeasca, fara de prihana, intru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.” (1 Tesaloniceni 5:23). Si toate acesta parti ale firii noastre au fost facute din tarana, si ADAM NU A FOST ZIDIT MORT (adica doar trupul neinsufletit, inert = cadavru), ci o fiinta lucratoare, ca toate fapturile Domnului ce vietuiesc pe pamant (adica ca toate organismele, avand viata biologica animala descrisa de fiziologie).
Important este lucrul ca daca Domnul Dumnezeu nu ar fi suflat DUPA ACEEA in fata sa, aceasta SUFLARE DE VIATA - adica HARUL Domnului Dumnezeului nostru Sfantul Duh, Care purcede din Tatal, sade in Fiul si este trimis in lume de dragul Fiului - Adam ar fi ramas fara Sfantul Duh in el. (fara viata duhovniceasca, fara posibilitatea indumnezeirii intru Hristos Iisus Dumnezeu adevarat si om adevarat)
Sfantul Duh e Cel care L-a inaltat pe Adam la demnitatea dumnezeiasca. Desi desavarsit, el a fost facut si superior celorlalte fapturi ale Domnului, ca o incununare a zidirii pe pamant; el ar fi fost ca toate celelalte fapturi, care desi au un trup, suflet [...], fiecare dupa felul sau, nu au pe Sfantul Duh intr-insele (si nici capacitatea ontologica de a fi salas al Duhului Sfant)
Dar cand Domnul Dumnezeu a suflat in fata lui Adam suflarea de viata, atunci, dupa cuvintele lui Moisi: “Adam s-a facut fiinta vie” (Facerea 2:7)," (si duhovniceste nu doar biologic) "adica plinit si asemenea lui Dumnezeu in toate felurile, si ca El, pururea nemuritor. Adam era imun la actiunea elementelor, in asa masura, incat apa nu il putea ineca, focul nu il putea arde, pamantul nu il putea inghiti in adancurile sale, si vazduhul nu ii putea face rau in nici un fel."
Astfel Sfantul Serafim de Sarov afirma inechivoc:
1) Adam a fost creat in etape, el avea viata biologica (animalica) inaite de a primi de la Dumenzeu prin suflare directa, Duhul Sfant Dumnezeu, primind asftel si o viata duhovniceasca pe langa cea biologica deja existenta.
2) Scopul vietii umane este dobandirea Duhului Sfant Dumnezeu evident prin vietuirea intru Hristos Iisus Dumnezeu adevarat si om adevarat.
http://serafimdesarov.trei.ro/?cat=3
http://calindragan.wordpress.com/tag/serafim-sarov/
http://orthodoxinfo.com/praxis/wonderful.aspx
Conform teologiei patristice ortodoxe organismele au 3 tipuri de suflete, legate intre ele, ce au fost create in ordine, de la simplu la complex, iar in functie de complexitate au si congnitia (cunoasterea) Creatorului.
Astfel exista:
a) suflet vegetal, specific organismelor din regnul vegetal, ce are doar puterea de vigoare (potenta) (responsabila pentru vietuirea biologica specifica)
b) suflet animal, specific animalelor (complexitatea diferind in functie de specie) ce are pe langa puterea de vigoare si pe cea de dorinta (pofta) axata pe cognitia inteligenta urmare a perceptiei senzoriale ce urmareste in principal instictul de supravietuire si cel de reproducere, existand astfel emotii specifice, sentimente: bucurie, ura, tristete...
c) suflet uman, specific doar speciei umane ce are 3 puteri: intelect (ratiune, minte, nous), dorinta (pofta) si vigoare (potenta). Mintea (intelectul, ratiunea, gandirea) umana poate intelege cum functioneaza universul (implicit viata biologica, organismele etc.) insa nu si cauza si scopul acestuia. Mintea induhovnicita intelege nu doar cauza si scopul universului ci chiar "vede" pe Dumnezeu ("vederea" duhovniceasca specifica ortodoxiei crestine, pe care pune accentul filocalia. Apofatismul de gradul 3 conform teologiei Pr.Prof. Dumitru Staniloae). Astfel doar sufletul omului are capacitatea ontologica sa fie salas al Sfantului Duh Dumnezeu fiind chip al Logosului (Fiul, Cuvantul Tatalui).
Astfel, omul este cununa creatiei nu din punct de vedere fiziologic (exista multe specii de animale cu sisteme senzoriale si cognitii specifice mult mai "performante" si mai complexe decat specia umana) ci din punct de vedere cognitiv (doar omul poate intelege scopul si sensul creatiei... materie, organisme), omul putand fi salas al Duhului Sfant Dumnezeu (avand astfel o congnitie, cunoastere duhovniceasca specifica), intrucat este dupa chipul lui Hristos, si fiind indumnezeit prin har de Dumnezeu. Deci, maretia omului se justifica exclusiv in Hristos Iisus Dumnezeu adevarat si om adevarat.
Doar Adam (intreaga specie umana) a fost chemat de Dumnezeu sa puna "nume" creatiei (organisme vegetale, animale etc.) intrucat doar omul, luminat de Duhul Sfant poate intelege cauza si scopul creatiei.
Doar intru Hristos Iisus este posibila desavarsirea si indumnezeirea omului "caci intru EL si pentru El au fost facute toate".
Deci scopul, centrul (spiritual, duhovnicesc) al creatiei este omul Hristos Iisus (si nu Adam, care este doar inceputul ontologic al speciei umane).