[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de luminitapreda

Ani de zile l-am considerat pe Dumnezeu dur prin prisma Vechiului Testament.

Este acelaşi Dumnezeu şi în vechiul, şi în noul Testament. El nu este dur: este drept. "Dura lex, sed lex". Vechiul Testament scoate în evidenţă mai mult dreptatea lui Dumnezeu, dar, dacă citim cu atenţie, vom vedea şi acolo bunătatea Lui. "Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul" spune Psalmistul. Este vorba de Psalmistul care a cunoscut personal duritatea lui Dumnezeu, care nimic nu lasă nepedepsit, deşi este atât de iubit de Dumnezeu încât s-a mântuit.
Dimpotrivă, Noul Testament scoate în evidenţă mai mult bunătatea lui Dumnezeu, deşi, dacă citim cu atenţie, vom vedea şi acolo dreptatea Sa.

A fost nevoie de mult timp sa imi dau seama cum este omul si am realizat pe cine aparam.

Omul este singura creatură vizibilă care are capabilitatea să se opună lui Dumnezeu. Exact în această capabilitate constă măreţia omului. Un leu, care refuză la comandă divină să îl înghită pe Daniel, dar îi înghite îndată pe duşmanii lui, nu are merit. Numai omul are merit, anume atunci când ascultă de comandamentele lui Dumnezeu.

Acum traiesc cu convingerea ca Dumnezeu e prea bun, mult prea bun ca ingaduie atata rautatea omului.

Corect, Dumnezeu este infinit în bunătatea Sa. Este singura explicaţie a faptului că eu mai scriu pe aici, când ar fi fost perfect normal să mă trăznească de sute de ori în viaţă. Dar El mă rabdă, în speranţa că am să mă întorc la El şi am să-i spun Lui: "Abba".

Am un profund dezgust pentru rautatea si desfraul din jur. Nu mai poti avea incredere in nimeni. Toti sunt egoisti, fara suflet, fara sensibilitate, fara empatie.
La locul de munca e valabila legea junglei, in trafic este legea pumnului, rudele, prietenii te cauta cand au nevoie pentru a-si realiza propriile interese (asa este omul).
Nici in persoana iubita nu poti avea incredere. Te tradeaza, te minte, te inseala. Cand iti dai seama e prea tarziu.

În lume există grâu şi există neghină. Mai mult, grâu şi neghină coexistă în fiecare dintre noi. Dacă oamenii, chiar şi cei mai răi, sunt atât de iubiţi de Domnul, oare nu merită ei iubirea noastră ? Dacă El L-a dat pe Fiul său jertfă ca să răscumpere păcatele lumii, oare nu ar trebui şi noi să ne expunem riscului de a încasa o palmă ori de a primi un şut în dos de dragul oamenilor ?

Am convingerea ferma ca in prezent numai Legea lui Moise aplicata ar putea imblanzi oamenii, care sunt fiare. Iar fiarele nu pot fi disciplinate decat cu frica.

Deşi expresia "legea lui Moise" e formal corectă, nu trebuie să uităm că, de fapt, este vorba de legea lui Dumnezeu. Aceea pe care Moise doar a primit-o pe muntele Sinai, ca să o transmită oamenilor.
Scopul ei, scopul oricărei legi a lui Dumnezeu, este mântuirea. Dar prea puţini s-au mântuit prin aplicarea ei, oamenii au uitat că Legea e mijloc şi fariseii au sfârşit prin a se închina Legii şi nu lui Dumnezeu.

Daca s-ar fi aplicat pana la capat cu strictete nu aveam atata desfrau in jur. O desfranata va naste desfranati/desfranate.
Desi gestul de a ucide o desfranata cu pietre pare barbar, nu intamplator a fost dat de Dumnezeu ca porunca.

Astazi am fi trait intr-o lume morala, unde domnea increderea, cinstea, onestitatea intre oameni si nu minciuna, desfraul si nesimtirea.

La data Încarnării Domnului nostru, domnea exact Legea de care vorbiţi. Şi ? Care era starea morală a Poporului Său ? Mai marii lumii trimeteau la moarte copii nevinovaţi. Mai marii lumii trăiau în incest cu rudele lor, este motivul pentru care Ioan Botezătorul şi-a pierdut capul, răsplata cerută de desfrânatele vremii pentru că dansau frumos la bară. Bolnavii care încercau să se tămăduiască nici nu apucau să ajungă în scăldătoarele binecuvântate de Dumnezeu, dacă nu aveau rude ori prieteni să-i ajute: alţii le-o luau înainte, bazaţi pe ce observaţi dv: puterea muşchilor şi tupeul.

Banuiesc ca fraza cu "cine e fara de pacat sa dea primul cu piatra" a fost adaugata mai tarziu si pusa in gura lui Iisus, ca sa fie iubit de desfranate.

Nu cred că este şi bănuiala Bisericii dv. Ea crede că sunt exact cuvintele lui Isus.

Cum Iisus le iarta, ele trag concluzia ca Dumnezeu le accepta desfraul ca "mult au mai iubit".
Vorbesc din proprie exprienta. Cunosc persoane care asa gandesc, iar daca incerc sa vorbesc cu ele imi trantesc fraza cu Iisus de mai sus.

"Nu vă amăgiţi. Nu vor intra în împărăţia Cerului nici....nici....nici..." vă amintiţi ?

S-a indus ideea falsa ca Dumnezeu iubeste mai mult desfranatele si talharii decat oamenii onesti, cinstiti, meticulosi, perfectionisti,morali.

Cine are nevoie de doctor ?