Tactica de lupta mentionata de dvs este in general specifica popoarelor nomade care,beneficiind de cavalerie usoara,era normal sa aplice tactica de a lovi si a se retrage in fata unor adversari superiori dpdv al dotarii armurii sau infanteriei.Cred ca exceptand pe huni,care aveau un fel de cavalerie ce folosea si sulita si sabia,marea majoritate a cumanilor,avand un arc composit,capabil sa strapunga zale,loveau si abia apoi atacau direct.Tactica este foarte veche,nu a fost inventata de ei,si romanii s-au lovit de asa ceva si nu au inteles din prima lectia.Va las spre analiza o comparatie in acest sens spre exemplificarea tacticii(desi mi-ar face o deosebita placere sa facem analize militare cred ca nu este locul potrivit)

,,Arcul mongol este tipul numit adesea arcul asiatic recurv tipic, construit ca un arc composit, din corn de bivol, tendoane, scoarte de copaci si bambus. Principala diferentza tehnica ce deosebeste un arc mongol de unul ungar este prezenta unui distantator al corzii, realizat din lemn sau corn, pentru a tine coarda mai departe de bratele arcului

.Arcul hun este asimetric, composit si reflex.A fost inventat in Asia Centrala si adus in Europa pentru prima data de catre huni.Forma asimetrica ii permitea sa fie marit in lungime cu usurinta, chiar in timpul calariei. Astfel a rezultat un arc mult mai puternic, putand trage la distante mai mari decat arcurile triburilor germanice din Europa. Astfel, arcasii huni puteau dobori inamicul inainte ca acesta sa poate reactiona in vreun mod defensiv sau ofensiv.

Arcul dacic era relizat din coarne ale animalelor, legat prin mijloc cu o piesa dreapta; altele erau fabricate din lemn de sanger, zada, alun, carpen, frasin sau ulm. Corzile erau realizate din in, canepa, intestine ale animalelor si din vene de cai sau vite. Cand mergeau, razboinicii atarnau arcul pe umar, il tineau in mana sau in teci speciale. Un arc de marimi medii putea trage sageti pana la distanta de 200 de metri.agetile realizate din lemn sau trestie aveau lungimi de 0.8 - 0.9 metri si varfuri metalice ascutite. Un arcas talentat putea trage 12 sageti pe minut. Aceste sageti erau tinute in tolbe, 16-24 la numar. Erau foarte atent lucrate si pictate, dar totodata, varfurile erau inmuiate in otrava. Cand sagetile din tolba se terminau, erau folosite sageti cazute pe campul de lupta.La inceput, varfurile sagetilor erau facute dupa modelul celor din os si piatra. Cele realizate din bronz si fier au inceput sa fie produse abia din secolele VII-VI i.e.n., cand Scitii trecusera peste teritoriile dacice. Forma lunga, piramidala, cu trei taisuri, intalnita initial la Sciti, era des folosita de catre daci. Sagetile cu doi tepi, ghimpi, erau insa o caracteristica particulara a sagetilor dacice."

Va salut cu respect