Citat:
În prealabil postat de Tina06
Acum eu vorbesc din experienta proprie, din nefericire.
(...)
De cate ori mi-am dorit sa vobesc cu cineva, dar aerul de superioritate sau vorba spusa fara caldura mi-a trecut ca miliarde de cutite prin inima. Si de atatea ori m-am intors la "mocirla" care o stiam.
|
Draga mea, oare de ce n-ai inteles ca acea forma de umilinta si neputinta era inceputul intoarcerii tale? Maria Egipteanca trata problema cu atata usurinta incat o durea exact la palarie de ce spunea lumea. Pana cand, vrand sa intre in biserica si sa mai "vrajeasca" vreun amarat, Dumnezeu S-a impotrivit, iar ea nu putea sa intre, oricat s-ar fi straduit. Abia atunci a reusit sa faca diferenta intre "cei alesi" sau acceptati, si ea... EA singura in toata multimea aceea... Abia atunci i s-a relevat in ochii constiintei, putreziciunea propriei fiinte... Abia atunci a inteles ca nu aceea era Calea, dar cum o mai putea schimba? Cata smerenie si cainta a putut avea, e greu sa ne dam noi cu parerea. Pentru noi e greu sa tinem cateva zile de post, ca si atunci cautam salam de soia, prajituri de post, cascaval de post, etc.. Pentru ea, singura in pustie, fara hrana, foara apa, fara haine, doar mila lui Dumnezeu a tinut-o atata amar de ani. Si cati alti sfinti care au patimit astfel, hraniti poate numai de pasarile cerului (inclusiv Sf. Cuvioasa Teodora de la Sihla)...
Ce inseamna acele "cutite in inima"? Raportate la ce si la cine? De ce sa ne doara atat de rau, rautatea altora? Te-ai intrebat daca nu cumva Dumnezeu a pus acele vorbe intentionat in gura cuiva, numai ca sa te faca sa sangerezi si sa vezi cine esti de fapt?
Cararea mantuirii e ingusta si cu multe capcane si poticneli. Niciodata nu stim ce ne asteapta, iar noi trebuie sa ne rugam mereu cu toata smerenia de care suntem in stare, sa multumim pentru bune si rele si sa veghem. Sa veghem mereu. Chiar si in somn!...