[Mosh-Neagu]

Nimic nu poate fi mai profund si mai convingator decat strigatul de durere a celui care a facut greseli la varsta la care altii doresc sfaturi. De cele mai multe ori insa, acest strigat de durere trece neobservat, fiindca intotdeauna "li se intampla altora". Sau spunem: "Ce ne intereseaza pe noi, pacatele tale? Foarte grav! Maaare rusine! Eu n-as face asa ceva pentru nimic in lume!"
Si vrajmasul scrie acolo in catastif si te ia usurel-usurel ( ca el are tot timpul la dispozitie, nici nu doarme, nici nu mananca, nici nu merge la serviciu, nici nu-l intereseaza moda sau bijuteriile) si iata ca vine o zi cand, din ceea ce spuneai tu ca n-ai face, deja ai facut-o si ti-a placut si chiar mai vrei, daca nu cumva Dumnezeu deja te scutura din toate incheieturile pana nu o iei de tot pe abatuta.
E greu sa constientizezi alunecarea si sfaturile pe care ni le dau cei care au trecut deja prin asa ceva. Pana la urma, fiecare se mantuieste singur si pana nu se da cu capul de pragul de sus, nu-l vede pe cel de jos. Partea proasta este ca, de obicei, cand vrei sa indrepti pe cineva, fie si cu blandete, esti inteles gresit, esti rautacios si nu vrei ca si ceilalti sa-si traiasca viata asa cum ti-ai trait-o tu, si esti imediat pus la colt...