Citat:
|
În prealabil postat de cristiboss56
Da, Ovidiu ai perfecta dreptate in privinta gandurilor noastre, a fabulatiei mintii noastre. Just , si am verificat acest aspect pe propria piele. Despre gandirea pozitiva sa mai vorbit si ar fi multe de vorbit, pagini intregi. Sunt totusi si situatii reale, foarte reale de oameni inraiti, pusi tot timpul pe galceava, de o mandrie excesiva, care transmit o stare de disconfort, facand atmosfera din jur apasatoare . Sunt multe de spus si este firesc sa ne vedem intai barna din ochiul nostru, dar ce facem pur si simplu cu asa zisele provocari dusmanoase venite din senin , din acele antipatii cunoscute in relatiile dintre oameni.
|
Ai dreptate, asa este. In realitate ne putem lovi de astfel de oameni. Vine insa intrebarea: Fara ispite ne-am mantui ? Apoi chiar tu ai pus la Citate diverse din Sfintii Parinti, urmatorul citat:
"CAND SUNTEM NEDREPTATITI DE CINEVA TREBUIE SA NE BUCURAM SI SA- L CONSIDERAM PE UNUL CA ACESTA UN MARE BINEFACATOR, PENTRU CA EL SE FACE PRICINA IMBOGATIRII NOASTRE DUHOVNICESTI IN CEALALTA VIATA"
Problema nu este a nu cunoaste mintea noastra toate cele de folos, ci cum infaptuim, cum traim in inima, efectiv, ceea ce bun este randuit pentru noi, pacatosii. Acesta este razboiul duhovnicesc, aici este lupta pe care crestinul trebuie sa o duca toata viata. Opinia mea este ca ne aflam pe o scara si straduindu-ne noi sa ajungem pe ultima treapta si de acolo tusti in Rai, aceasta Cale nu este usor de parcurs. Reprezentativ se afla pe coperta cartii "Scara Raiului" - Sfantul Ioan Scararu, cum oamenii pot cadea chiar si de pe ultima treapta a scarii. Important este pentru noi sa rabdam pana la capat si chiar daca nu am ajuns pe ultima treapta, Domnul o sa trimita pe ingerul nostru pazitor spre a ne lua pe aripi...si tot in Rai sa ajungem. Deci, problema pe care o pui tu aici, se rezolva doar de la o anumita treapta in sus. Nu poti, altfel. Toate trebuiesc facute cu inceputul si incet-incet, desi in fiecare zi spunem, ajuta-ma Doamne sa pun inceput bun. Trebuie vointa cea buna, trebuie dragoste pentru Domnul si pentru aproape. Tu stii ca acela saracul face cum face din cauza ca are probleme. Atunci tu il compatimesti, iti pare rau pentru el. Trebuie tact si blandete. Acestea vin in timp, nu peste noapte. Iata de ce mai intai trebuie sa ne curatim inima si mai apoi pe toate le putem vedea bune. Nu poti vedea dincolo de ceata, decat dupa ce s-a risipit ceata. Imi amintesc si de o vorba care mi-a placut:
A-l iubi pe cel nefericit pt. nefericirea lui, este o lege mult prea mare pentru a se naste altundeva decat intr-o inima nevinovata. Iata deci ca si de aici vedem ca trebuie mai intai sa ne curatim inima. Trebuie sa constientizam si sa fim convinsi de murdaria din noi, sa ne rugam la Domnul si Maicuta Lui, sa ne ajute in acest parcurs, caci spus este: Fara de mine nu puteti face nimic.
Doamne ajuta-ne.