[Adrianna]

Multumesc de raspunsuri.

Eu sunt deacord sa studiem din toate unghiurile si toate aspectele, nu unilateral.

In citatul pe care mi l-ati dat despre Hristos, faptul de a fi viu se refera tocmai la invierea Sa in trup, este argumentul folosit pentru a-i convinge pe oameni ca dupa moarte este viata prin Domnul, ca si ei vor invia in trup, "aceasta piele care se destrama" este tot viata biologica. Cautati sa vedeti ce expresii sunt folosite pentru invierea in Duh. Cei care in viata aceasta invie in Hristos, singura moarte de care mai au apoi parte este cea biologica si la fel si invierea la sfarsitul acestei lumi, va fi una biologica pentru ei din moment ce cu duhul sunt vii si nu mai mor.

Citisem la un moment dat ca anumiti neoprotestanti acuza bisericile traditionale de o mare apostazie dupa primele sinoade ecumenice, cand teologii vremii au inceput sa introduca idei din filozofia greceasca, in speta ideea de suflet care, spun ei, n-ar fi existat la evrei, ci la evrei suflarea de viata era strict viata. De aici am inceput sa studiez problema, mi-am cumparat Torah ebraica cu comentariile talmudice scrise de rabinii evrei ca sa vad cum interpreteaza ei, si mi-am cumparat si ceva carti in care filozofii greci trateaza aceasta problema. Si bine-nteles ca ma intereseaza si Teologia patristica, de aceea orice sugestie de lectura aveti este bine-venita. Marii sfinti ale acelor vremuri au studiat intr-adevar filozofia in cele mai mari centre grecesti si egiptene iar ziua sarbatorii celor Trei Mari Sfinti Ierarhi este considerata de unii ziua invatamantului motivand ca acesti sfinti nu s-au multumit doar cu studiul credintei crestine ci aveau orizonturi mult mai largi studiind si filozofia pagana a timpului lor.

Din ceea ce mi-a spus o profesoara de filozofie, ideea de suflet a fost introdusa de catre filozofii greci cam cu 6 secole inainte de venirea Domnului. Eu am inceput lectura cu cartea lui Aristotel "Despre suflet" dar trebuie sa recunosc ca este mai greu de inteles decat teologia crestina. Am mai multe carti de filozofie ce trateaza aceasta problema si pe care vreau sa le studiez, sunt abia la inceput.

Pe un site evreiesc Cheela (evrei ortodocsi din Israel) am pus intrebarea despre suflet dar raspunsul inca este in curs. Am primit insa raspunsul la o alta intrebare: conform capitolului 1 al Genezei, scrie ca vegetatia a fost facuta in ziua a 3-a si Dumnezeu a vazut ca era bine. In capitolul 2 insa scrie ca in momentul crearii omului nu era vegetatie pentru ca nu avea cine sa o lucreze. Cautand mai demult o explicatie, am gasit informatia cum ca de fapt au existat doua traditii biblice, una in regiunea din nord si una in regiunea din sud, traditii care au fost apoi reunite intr-una singura si de aceea apar contradictii. Rabinul evreu mi-a raspuns ca asa este, si mi-a mai spus ca, dupa cum observ, Torah facuta de evreii americani pe care am cumparat-o si care este o foarte buna achizitie si din punctul lor de vedere, reuseste sa unifice versiunile. In aceasta Torah este explicat faptul ca vegetatia a fost creata dupa cum scrie dar era inca in pamant pentru ca inca nu era omul sa o lucreze. De aceea Dumnezeu nu a zis la sfarsitul acestei zile ca totul era bun din cauza ca lucrarea inca nu era terminata (in Biblia Ortodoxa on-line pe care o consult insa scrie contrariul, Dumnezeu a zis ca este bun). Ca atare, dupa ce omul a fost creat, acesta a trebuit sa conlucreze cu Dumnezeu prin munca si rugaciune pentru a creste vegetatia data lui ca hrana.

Apoi, la intrebarea de ce Dumnezeu spune ca a creat omul dupa chipul si asemanarea "Noastra" in cartea mea scrie asa: cand Dumnezeu a dictat Torah lui Moise, acesta l-a intrebat pe Dumnezeu cum adica sa scrie "Noastra" ca asta da apa la moara idolatrilor si ereticilor? Dumnezeu insa i-a poruncit sa scrie pentru ca idolatrii isi vor gasi mereu motiv sa fie idolatrii. Si i-a explicat lui Moise ca atunci cand a creat omul, tocmai pentru ca era o lucrare asa de importanta, El s-a consultat cu ingerii (creati in a doua zi) iar asta trebuie sa ramana exemplu si pentru om ca sa nu ia sigur deciziile importante ci sa se consulte si cu ceilalti. Rabinul mi-a raspuns legat de aceasta, ca sunt mai multe explicatii: modestia de care da dovada Dumnezeu este intr-adevar una din ele, exista si o explicatie bazata pe gramatica ebraica in care cuvantul "Naasse" este legat de un participiu trecut insemnand "si iata, omul e facut", mai este si explicatia pluralului de maiestate, si mai este si explicatia care lui ii place cel mai mult si anume aceea ca Dumnezeu s-a adresat direct omului zicandu-i: "tu si Eu sa facem omul impreuna, sa lucram pentru a cizela o creatura demna de aceasta chemare".

Iata pana unde se poate merge cu interpretarea. Prima insa este data prin Traditie ca si revelatie facuta lui Moise, cam cum spunem si noi despre sfintii nostrii. Ori in Ortodoxie pluralul este folosit pentru a indica Trinitatea.
Acum sunt la inceput si cu studiul Torei, o sa vad care este si interpretarea rabinica la suflarea de viata si revin.

Sunt unii care mi-au replicat ca explicatiile evreiesti n-ar fi bune din moment ce evreii nu L-au recunoscut pe Hristos. Cu acestea nu sunt de acord pentru ca Domnul le-a spus oamenilor sa asculte in continuare invatatura preotilor evrei pentru ca El nu venise sa o strice iar Scripturile nu pot fi anulate, asa a zis, i-a sfatuit doar sa nu imite faptele acelora, sa se fereasca de aluatul lor. Deci invatatura rabinica a timpului Sau nu a anulat-o. A aratat-o poate insuficienta in unele aspecte.

Multumesc mult de raspunsuri!