[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Adrianna

In ce fel Tatal si Duhul Sfant au contribuit la intruparea Fiului? Concret ma refer.

Concret, nu ştiu.

Ce semnificatie are coborarea Duhului Sfant sub forma de porumbel in momentul botezului Domnului de catre Ioan?

Prezenţa Duhului Sfânt sub formă de porumbel, ca şi prezenţa Tatălui manifestată prin vocea Lui ne arată că la Botez operează toate cele trei Persoane ale Sf Treimi. Faptul că la această Epifanie s-au deschis cerurile ne arată că Botezul este introducere mistică într-o realitate care scapă percepţiei noastre uzuale. "Cerurile s-au deschis" foarte rar în Biblie, s-a mai întâmplat la martiriul Sf Ştefan.
De ce tocmai porumbel ? Sfântul Spirit S-a manifestat în variate forme materiale: foc, vânt, mână, deget. Acum, El se manifestă ca porumbel. În baza principiului că înţelesul Noului Testament în cel Vechi se ascunde, ne-am putea gândi că există o legătură între porumbelul trimis de Noe, care îi vesteşte lui sfârşitul Diluviului şi Acest Porumbel. Aşa cum Botezul semnifică moartea omului vechi prin imersie în apă, aşa anunţă "pământ nou şi Cer nou" prin porumbel.

Cum intelegeti faptul ca Domnul a spus ca noi suntem una cu El asa cum si El este una cu Tatal? Cum poate exista o astfel de comparatie cand a fi una Fiul cu Tatal inseamna ceea ce ati explicat pana acum si care nu se poate aplica la uniunea om-Dumnezeu? Si totusi Domnul spune "asa cum"?

Suntem chemaţi la a fi Tatălui fii şi fiice şi, prin urmare, la frăţietate în Cristos, la a moşteni, împreună cu El, un Cer nou şi un Pământ nou. Aceasta este Împărăţia, care este vizibilă şi operează încă de pe acum pe pământ, în ceea ce numim, simplu, "Biserica". Când spunem "fii şi fiice ale Tatălui, fraţi cu Cristos" avem în vedere o filiaţie şi o fraternitate de adopţie, fiindcă, după natură, Cristos este Unul Născut (Unigenitus), după cum credem şi mărturisim.

Despre neoprotestanti: explica ei singuri: Domnul nu a dat botez copiilor ci doar binecuvantare chiar daca acei copii il recunosteau si mergeau la El. Doar adultii se botezau dupa ce se pocaiau de pacate si isi schimbau comportamentul. Nu judec aici daca e bine sau rau ceea ce fac ei ci spun doar ca este perfect biblic.

Biblic este ca toţi oamenii să se boteze, cu toată casa lor.

- ce se intelege prin: "nasterea in Sfantul Duh a Fiului de catre Tatal". ? Ma refer la acel "in Sfantul Duh"

Poate că se referă mai degrabă la înomenirea Fiului decât la naşterea sa dinainte de toţi vecii (din pre-eternitate). La înomenirea Fiului participă: Tatăl, ca promotor al întregului act. Sfântul Spirit, ca vector. Îngerii, prin Arhanghelul Gabriel, ca mesageri ai Buneivestiri. Oamenii, prin Sfânta Fecioară, prin libera lor acceptare ("Fiat mihi").

"În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplându-le Cel ce eşti necuprins."
?

Cum a putut Domnul sa fie in Rai cu talharul inainte de Inaltarea Lui la dreapta Tatalui?

Momentul exact al deschiderii Raiului, care fusese închis după păcatul ancestral, nu îl cunoaştem. Tot ce ştim este că închis a rămas până la moartea Mântuitorului şi că a fost deschis ulterior acestui moment. Dar când anume ? Imediat după moartea Sa ? Sau după Învierea Sa din ziua a treia ? Sau după Înălţarea Sa la Cer ?
Părerea mea personală este că Raiul a fost deschis de Înălţarea la Cer. Sufletele drepţilor lumii vechi au fost eliberate din "iad" (limbus patrum) prin coborârea în "iad" a Domnului dintre moartea şi învierea Sa, dar nu au urcat la Cer până la Ascensiunea Domnului nostru din a 40-a zi, ci au rămas pe pământ în această perioadă, ca un cortegiu nevăzut al Său, ca un nor de martori.

Şi totuşi, cum se împacă această părere cu lauda liturgică "în rai cu tâlharul ai fost, Cristoase" ? Variante: o simplă eroare (textul liturgic nu este infailibil); o excepţie făcută numai cu tâlharul în baza promisiunii Sale "vei fi cu Mine în rai" (promisiune pe care se bazează textul liturgic însuşi); o exprimare în sens figurat, adică "rai" înseamnând nu "Cer", ci "preajma lui Cristos".

Cum se explica faptul ca Dumnezeu Tatal si Fiul formeaza un binom cand vine vorba de trimiterea Duhului Sfant?

De fapt, e un trinom: participă şi Duhul Sfânt. Nu există nicio lucrare extra-treimică în care Persoanele să participe izolat, ci în toate Dumnezeu se comportă ca Dumnezeu Unul. Deci, Duhul nu e existenţă inertă, care merge acolo unde consideră Tatăl şi cu Fiul, ci, fiind Persoană, are toate atributele personale, inclusiv voinţă. Vedem aceasta în străvechea rugăciune când ne adresăm Lui şi Îi spunem "Împărate Ceresc, Mângâietorule, vino şi Te aşează (...)".

Si in ce consta aceasta trimitere daca Duhul Sfant, fiind Dumnezeu, este prezent pretutindeni? Iar daca Dumnezeu este prezent pretutindeni, cum isi poate face salas doar la unii?

Faptul că Dumnezeu este prezent pretutindeni ("El umple fiecare spaţiu") este una, iar faptul că El ar opera pretutindeni ar fi alta. El nu operează pretutindeni, omul fiind singura creatură care Îi poate opune rezistenţă. Duhul Sfânt, deşi e omipotent, este în acelaşi timp foarte delicat cu mine. El este prezent în mine şi îmi dă impulsuri bune, dar, dacă eu Îi spun "Caramba !" El nu mai operează în mine.
De fapt, situaţia e un pic mai complexă şi impune folosirea conceptelor de "har sfinţitor" şi "har lucrător", dar, în mare, deşi Duhul se află pretutindeni, nu toţi se lasă animaţi de El.

Cum poate Sfanta Fecioara purta si cuprinde inauntru ceea ce de fapt se afla in tot universul?

Tocmai de aceea cuvine-se cu adevărat să o fericim pe ea, după cum a spus ea în Biblie: "De acum, mă vor ferici toate naţiunile!". Într-un anume sens, sfântul ei Pântec este mare cât universul.

- despre pasajul cu Avram si cei trei ingeri, biserica sustine in continuare ca ingerii ar fi Sfanta Treime in ciuda faptului ca nimeni nu il poate vedea pe Dumnezeu si sa ramana viu? (...)

- avand in vedere ca nimeni nu il poate vedea pe Dumnezeu si sa ramana in viata, ce anume vedeau oamenii cand il priveau pe Domnul?

Ideea că nimeni nu-L poate vedea pe Dumnezeu şi să rămână în viaţă este accentuată supărător de exegeza iudaică. Noi vorbim mereu de exegeza creştină, uitând că rabinatul are propria lui ştiinţă a Bibliei (în fine, ceea ce consideră el ca fiind Biblia, adică V.T.).

În realitate, citim în Biblie că oamenii L-au văzut pe Dumnezeu Tatăl de zeci de ori şi au rămas în viaţă. Începând cu Adam şi cu Eva. Dar exegeza iudaică merge până acolo încât consideră că ori de câte ori oamenii au avut impresia că vorbesc cu Dumnezeu, de fapt a fost vorba de un înger al Său. Unul de rang înalt, din cinul Domniilor sau chiar al Tronurilor. Tradiţia evreiască medievală (hassidică) i-a găsit şi un nume: Metatron. Pe cale de consecinţă, cei trei de la Stejarul din Mamvri au fost trei îngeri. Isac s-a luptat în ciudata bătălie nocturnă nu cu Dumnezeu, ci cu un înger, etc.