[Marius22]

In privinta muzicii religioase traditionale in Biserica Ortodoxa, observam ca Sfintii Parintii au randuit in asa fel lucrurile incat sa se pastreze o cale de mijloc.

Acestia nu au negat rostul muzicii, interzicand-o cu desavarsire in cultul Bisericii, dar nici nu au supraevaluat-o, lansandu-i acesteia in Biserica mijloace depline de manifestare.

Au actionat cu discernamant pentru ca muzica in biserica trebuie sa fie o cale catre rugaciunea profunda, cea din adancul inimii, nu o piedica. Ea nu trebuie sa ne faca doar sentimentali, sensibili, ci sa ne deschida acelei "simtiri intelegatoare", simtirii duhovnicesti.

Nu cred ca Sfintii Parinti credeau ca prin muzica intrumentala nu poti face manifestat si sentimentul religios. Doar ca includerea ei in cultul Bisericii, era deja un lucru mai mult decat ar fi fost necesar.

In orice caz, chiar daca nu au patruns instrumentele muzicale, sub influenta Apusului, a patruns in Biserica Ortodoxa, cantarea polifonica, cantare ce actioneaza dupa legi muzicale similare cu cea instrumentala.

Daca luam seama la muzica bizantina, ca si pictura bizantina, are propria ei erminie, pastrand niste limite si specificatii destul de clare.