Citat:
În prealabil postat de Adrianna
Si apropos de nemurire, exista o carte a Vechiului Testament, Eclesiasticul daca memoria nu ma inseala, in care este reluata geneza pe scurt si din aceasta carte reiese ca omul a fost creat de la inceput muritor. Revin cu citatul mai tarziu.Multumesc de raspunsuri!
|
Adriana, daca vei interpreta singular acest cuvant fara sa cauti sa vezi cum au inteles si sfintii cu mintea lor despatimita, in curand s-ar putea sa nu poti iesi din blocajul la care duce aceasta concluzie, si anume, ca Dumnezeu e Cel care a creat moartea, ceea ce e o aberatie.
Facand o comparatie intre firea umana edenica cu constitutia ei pnevmato-psiho-somatica si firea ingerilor carora le lipseste latura somatica, corporala, trupeasca, Fericitul Augustin a facut distinctia intre doua tipuri de stari: starea de
non posse mori, adica a nu putea muri, care e proprie firii ingeresti si starea de
posse non mori, proprie firii umane.
Ingerii nu pot sa moara, in intelesul in care biologic mor oamenii, fiindca ei, neavand trupuri, nu indeplinesc conditiile somatice ale mortii.
Exista desigur o moarte mult mai grava de care sufera ingerii cazuti si care nu e biologica, ci e starea de despartire de Dumnezeu numita thanatos si care nu presupune non-existenta si inactivitatea.
Spre deosebire de ingeri, starea edenica a omului era de
posse non mori, adica putea sa nu moara nici biologic, nici spiritual daca n-ar fi pacatuit.
In starea edenica,
omul nu era nici muritor, nici nemuritor, ci capabil si de una si de alta.
Sf. Teofil al Antiohiei zice: „Dar îmi vei spune: A fost făcut omul, prin fire, muritor? Nu! Atunci, nemuritor? Nici asta n-o spun! Dar poate mă vei întreba: Nu era nimic din acestea? Nici asta n-o spun. Prin fire, omul n-a fost făcut nici muritor, nici nemuritor. Dacă l-ar fi făcut de la inceput nemuritor, l-ar fi făcut Dumnezeu. Si iarăși, dacă l-ar fi făcut muritor, s-ar fi crezut că Dumnezeu este pricina morții lui.
Așadar, nu l-a făcut nici nemuritor, nici muritor, ci, după cum am spus mai înainte, capabil și de una, și de alta.
Dacă omul înclina spre nemurire, păzind porunca lui Dumnezeu, avea să primească de la Dumnezeu ca plată nemurirea și avea să ajungă dumnezeu (prin har, nu in fiinta -nota mea) ; și iarăși, dacă se îndrepta spre faptele morții, neascultând de Dumnezeu, el însuși avea să fie pricina morții sale, că Dumnezeu l-a făcut pe om liber, cu voință liberă.”
Toti sfintii parinti sunt de acord ca nemurirea celui dintai om se datora harului dumnezeiesc primit prin suflarea de Viata Harica.
De voia omului depindea sa pastreze harul primit si astfel sa staruie in starea de nestricaciune si nemurire data initial sau, dimpotriva, respingandu-l, sa cada din acea stare.