Citat:
În prealabil postat de lore86
Hmmm...
Uneori ma intreb care e credinta noastra: ortodoxia sau ortorexia?
|
Un ortodox adevărat are suficient discernămînt ca să știe ce-i face bine și ce-i face rău, indiferent dacă vorbim despre partea duhovnicească sau despre cea trupească. Pe lîngă grija pentru suflet el trebuie să poarte grijă și pentru sănătatea lui și a familiei lui. Așa cum niciodată nu exagerăm avînd prea mare atenție să nu cădem în păcat, nici să nu ne pară că exagerăm avînd grijă cu ceea ce mîncăm.
Nu ar trebui să existe varianta: "puțină otravă nu strică, altfel exagerăm, e prea de tot". Echilibrul în alimentație nu presupune a mînca și greșit, altfel riscînd să cădem "în extrema cealaltă", cum se zice. Dar, așa cum pe plan spiritual nu putem avea pretenții de la ceilalți să atingă perfecțiunea din prima, nici aici nu putem petinde de la unii mai puțin hotărîți, ca să spun așa, să mănînce corect începînd de astăzi. Fiecare e înzestrat cu rațiune și are capacitatea de a alege pentru sine. Pînă atunci, eu sînt dator să mărturisesc în primul rînd cu exemplul personal și apoi scriid și vorbind despre celălalt fel de mîntuire, mîntuirea de relele materialnice.
Este și asta o formă mai subțire a dragostei manifestată către celălalt, anume să-ți pese de ceea ce mănîncă. Dacă omului îi lipsește mecanismul de autoapărare și eu văd că își grăbește moartea, eu mă simt dator să-l avertizez, să-l atenționez cel puțin. Dacă omul nu pricepe și nu vrea să se îndrepte, nu am ce să-i mai fac. Îmi pare rău de înșelarea lui, dar am conștiința împăcată măcar că am făcut ceea ce trebuie.