[lore86]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Un ortodox adevărat are suficient discernămînt ca să ştie ce-i face bine şi ce-i face rău, indiferent dacă vorbim despre partea duhovnicească sau despre cea trupească. Pe lîngă grija pentru suflet el trebuie să poarte grijă şi pentru sănătatea lui şi a familiei lui. Aşa cum niciodată nu exagerăm avînd prea mare atenţie să nu cădem în păcat, nici să nu ne pară că exagerăm avînd grijă cu ceea ce mîncăm.

Nu ar trebui să existe varianta: "puţină otravă nu strică, altfel exagerăm, e prea de tot". Echilibrul în alimentaţie nu presupune a mînca şi greşit, altfel riscînd să cădem "în extrema cealaltă", cum se zice. Dar, aşa cum pe plan spiritual nu putem avea pretenţii de la ceilalţi să atingă perfecţiunea din prima, nici aici nu putem petinde de la unii mai puţin hotărîţi, ca să spun aşa, să mănînce corect începînd de astăzi. Fiecare e înzestrat cu raţiune şi are capacitatea de a alege pentru sine. Pînă atunci, eu sînt dator să mărturisesc în primul rînd cu exemplul personal şi apoi scriid şi vorbind despre celălalt fel de mîntuire, mîntuirea de relele materialnice.

Este şi asta o formă mai subţire a dragostei manifestată către celălalt, anume să-ţi pese de ceea ce mănîncă. Dacă omului îi lipseşte mecanismul de autoapărare şi eu văd că îşi grăbeşte moartea, eu mă simt dator să-l avertizez, să-l atenţionez cel puţin. Dacă omul nu pricepe şi nu vrea să se îndrepte, nu am ce să-i mai fac. Îmi pare rău de înşelarea lui, dar am conştiinţa împăcată măcar că am făcut ceea ce trebuie.

Ionut,
intamplarea face ca am petrecut in mai multe randuri cateva zile in manastiri unde oamenii traiesc ca sfintii. Nu am intalnit nicaieri asa o lupta acerba ptr a manca sanatos, de aici si concluzia mea ca aceasta atitudine e usor(deocamdata) devianta.
AM intalnit oameni care isi petrec noptile in rugaciune, iar chipul lor radiaza de lumina, asemeni sfintilor. Dar aceeasi oameni mananca mancare fiarta,peste, fructe,legume crude sau murate, uneori si lactate. (nu seminte,nu faina de nu stiu care s.a)
Nu cred ca noi ducem o ortodoxie mai curata si mai frumoasa ca aceia. MAnanca cu bucurie,multumindu-i Domnului ptr toate. SI mai ales Rugandu-se atat inainte cat si dupa masa.

Si bunicii nostri mancau si traiau cumpatat.Si erau...mult mai in putere ca noi. Spre ex, bunicul la 89 de ani cosea de nu se tineau tinerii in rand cu el, il lasau inainte zicand ca li frica sa nu le taie picioarele. Muncea de dimineata pana seara. Apoi s-a simtit rau,l-acuprins o neputinta, a stat o luna in pat(fara a fi dependent de el) dupa care s-a stins cu pace.

Cred ca grija excesiva ptr ce bagam in gura sufoca acea grija(Doamne, ce bine ar fi daca ar fi si ea excesiva) ptr ceea ce scoatem din gura,sau ptr ceea ce gandim, facem.
Nu ne preocupa atat grija de a ne sfinti, de a perseversa in rugaciune, in lucrarea faptelor buna, in lupta cu patimile cat ne preocupa grja ptr o hrana sanatoasa. Si deja o grija care umbreste grija de cele sfinte nu mai e buna. Devine, asa cum am spus, ortorexie.
Sunt de acord ca traim intr-o lume in care ne sunt servite otravuri in ambalaje frumos colorate si cu gust bun. Si din comodiate si ignoranta le consumam.

Dar avem si alternative: fructe si legume din piata,lactate de la tarani,chiar si carne daca este tot din surse sigure dela tarani, crescuta la curte(carnea de pui din comert e un pericol major ptr sanatate, la fel ca si lactatele ambalate in cutii de carton sau plastic).
Asta e una.

Cu totul altceva e sa spui ca doar mancarea cruda e sanatoasa, si culmea cea fiarta distruge vitaminele si din cea crude , evetual sa recomanzi ca solutie fructele"de dulce"(adica cu tot cu viermi) si alte lucruri asemnatoare pe care din repulsie refuz sa le pomenesc aici.

Cred ca ar fi minunat daca raporturile s-ar schimba si grija ptr santatea sufletasca ar inlocui ptr cea trupeasca, fara a o neglja pe cea din urma. Nu hrana ne mantuie, ci cuvantul Domnului care ar trebuie sa lucreze in viata noastra. In definitiv,trupul va fi dat taranei dupa un nr de ani, pe cand sufletul si comoara adunata ptr mantuirea lui va fi vesnica.

Acum extra, spunea Sf lavrentie al Cernigovului ca acei crestini care vor fi mai slabi in credinta ptr a nu si-o pierde in timpul prigoanei lui Antihrist vor primi boli in trup prin care se vor curata repede.

Asadar revin cu ideea, ce ramane ca o concluzie,sa trecem grija cea trupeasca pelocul doi,lasand pe primulloc grija cea adevarata, aceea de a spori in rugaciune si fapte bune si de a incepe lupta ptr despatimire. Sa ne ingrijim si de ce mancam, dar nu excesiv, iar ceea ce consumam sa consumam cu multumire, cu rugaciune si cu nadejdea ca Domnul ne va purta de grija.

Sa pastram curata ortodoxia, nu ortorexia!