Citat:
|
În prealabil postat de Eugen7
Verbul purcede in acceptiuna generala preluata din limba latina exprima strict o actiune de trimitere si nu are implicatii in ceea ce priveste modul de existenta.
Tatal naste pe Fiul, in sens cauzal existential. Pentru nastere este folosit versbul grecesc "egeneto" care inseamna mod de existenta.
Tatal "purcede" pe Fiul in sens cauzal, existential. Pentru "purcedere" este folosit de parinti verbul grec "ἐκπορευόμενον" care inseamna un mod de existenta.Verbul latin purcedere nu este echivalentul lui "ἐκπορευόμενον", intrucat purcedere se refera doar la o actiune fara a face referire la modul de existenta.
In limba romana "purcedere" in sens teologic a pastrat sensul verbului grecesc "ἐκπορευόμενον" care inseamna mod de existenta, insa in vorbirea curenta purcedere are doar sensul de "deplasare" din limba latina.
|
Citat:
În prealabil postat de MihaiG
Aș dori să rețineți această foarte importantă distincție terminologică și consecințele ei din punct de vedere dogmatic.
Urmează să prezint câteva argumente vis-a-vis de dogma filioque în care folosirea termenului grecesc, și sensurile sale dpdv teologic vor fi relevante.
|
Imi cers scuze si doresc sa rectific (corectez) urmatoarea fraza unde in loc de DUHUL SFANT am scris FIUL. Cu siguranta cei familiari cu teologia au constatat ca este doar o greseala de scrieire, insa pentru a evita echivocul consider necesara aceasta precizare.
Tatal naste (egeneto) pe Fiul si doar
Tatal "purcede" pe DUHUL SFANT in sens cauzal, existential. Pentru "purcedere" este folosit de parinti verbul grec "ἐκπορευόμενον" care inseamna un mod de existenta.