O să-şi revină stai lniştită. Până el singur nu ajunge la concluzia că nu va putea convinge pe cineva doar dacă acel cineva îi cere ajutorul şi este deschis noului, nu se va convinge că iubire cu forţa nu se poate. Fiecare am trecut sau trecem prin faze de genul acesta. Şi eu când am descoperit bogăţia acestui domeniu avem impresia că trebuie să-i schimb pe toţi...dar nu e chiar aşa...poţi să faci mai rău decăt bine deşi tu eşti convins că faci binele. Eu am ajuns la o concluzie: nu poţi schimba destinul omului decât dacă el îţi dă acceptul. M-am gândit că poţi face un om să devină vegetarian...dar poate asta nu-i spre mântuirea lui...poate el din omul care era devine mai rău, mai mândru... şi atunci ce voi face? ce rapuns voi da la Judecată? Corect este să dăm exemplu prin fapte...iar când ni se cere să şi vorbim.

Mântuirea nu stă în faptul că mânânci sau nu peşte sau altele. Noi cei care suntem vegetarieni nu ne vom mântui mai repde ...sunt convins de asta...mântuirea ţine de cum înclinăm noi spre pofta stomacului. Am dat eu un exemplu mai sus: "Şi mai cred că "a nu consuma carne" nu ne va mântui mai repede, ci mântuirea va depinde de cum avem sufletul legat de aceste mâncăruri. De exemplu degeaba eşti vegetarian şi mănânci mult şi cu poftă şi îţi stă mintea tot la carne. În cazul acesta mai bine stă cel care mănâncă o bucăţică de peşte făcând acest lucru ca pe o necesitate sau ca pe o iubire faţa de cel care l-a îmbiat cu această bucată de peşte. Însă, renunţarea la mâncărurile grele sunt sfaturi pe care le găsim la Sf Apostol Pavel şi la sfinţii noştri părinţi. Să nu ne îngrijim de trup (respectiv ce mâncăruri) mai mult decât de suflet, de biserică, de rugăciune, de spovedanie, de milostenie."

Acum tu nu ştii ce mănâncă respectivii oameni în particuar. Ei se feresc de a-i vedea oamenii că postesc. Părinţii înaintaţi duhovniceşte mănâncă cu ce sunt îmbiaţi..bineînţeles au şi ei limitele lor.
Iar dacă mănâncă aşa cum spui tu înseamnă că acesta este nivelul la care ei au ajuns. Asta nu înseamnă că nu se poate mai mult. Părintele Ghelasie de la Frăsânei spunea:"Sfântul Antonie cel Mare mânca o astfel de pâine (pâine pustnicească) şi a trăit peste o sută de ani. Mulţi pustnici, ajungând să folosească pâinea coaptă, s-au îmbolnăvit, făcând carenţe de hrănire. Această pâine aduce o ameliorare îndeosebi în bolile psihice şi în potolirea patimilor. Indeosebi în specificul tradiţiei carpatine este folosită această pâine pustnicească, deodată cu gestul iconic al închinării (rugăciunea)." - extras din "Reţetele Medicinii Isihaste"
Părintele Paisie Aghioritul spunea "Noi trebuie să-L ajutăm pe Dumezeu ca El să ne ajute". Şi cum îl ajutăm: prin rugăciuni, post s.a.m.d