Te contrazic. Să ştii că cee ce bagi în gură poate genera ceea ce vei scoate din gură. Un om care mănâncă des carne este mai mai agitat şi mai predispus mâniei. Deci este posibil ca ceea ce scoate din gură într-un moment de cumpănă să nu fie tocmai plăcut. Părintele Arsenie ne explică frumos aceste aspect.

De acord cu tine. Pe primul loc să fie Dumnezeu, rugăciunea şi faptele noastre şi apoi grija pântecului. Un lucru te rog ... să încerci să înţelegi ...nu ai cum să judeci ceva ce nu trăieşti...eu te îţeleg pe tine...tu pe mine mai greu. Nu spun acest lucru din mândrie ci doar pentru a mă face înţeles. Că sunt unii care nu au altă preocupare decât ceea mănâncă ...da nici eu nu sunt de acord cu ei. Mâncarea mai uşoară te ajută să te eliberezi de patimi .. sunt lucruri atât de frumoase în noi care stau blocate din cauza patimei stomacului. După un timp de regim vegetarian... mi-am descoperit pasiunea cititului. Înainte greu deschideam o carte...acum mă simt neîmplinit dacă trec câteva zile şi am mai citit nimic. Şi sunt multe altele de spus ...dar mă opresc aici...:Nu mai judecaţi aşa uşor şi nu vă opuneţi unor lucruri folositoare care de altfel le regăsim în sfaturile părimţilor care ne sfătuiesc să ne ferim de mâncare grea care ar putea să ne ţină departe de rugăciune. 1:

Hăi să vedem ce spune părintele Ghelasie:

“Locul memoriilor păcatului” este în “trup” şi Sufletul este doar “rănit” de acestea. Sufletul “participă” la “memoriile păcatului trupesc”, dar “Firea de Suflet” este dincolo de acestea.

Biblic, DUMNEZEU face mai întâi “Trupul” şi apoi Creează Sufletul pe care îl “Suflă” după “măsurile Trupului”. Sufletul este Creat după “Memorialul-măsurile” Trupului. Anticii filosofi, consideră Spiritul -Sufletul ca “Informaţia” corpului, pe baza cărei se “formează Corpul. Biblic, este tocmai invers. “Trupul” este “Informaţionalul” Sufletului.

Marea importanţă a Trupului din Creştinism, trebuie cu insistentă evidenţiată.
Omul nu este UNIREA Spiritului cu Trupul, ci tocmai în orientarea cealaltă, a UNIRII Trupului cu Spiritul.
Atenţie la această distincţie, ca “sens de la “Trup” spre Spirit (nu de la Spirit spre Trup cum zic anticii).
Omul nu este “Spirit întrupat”, ci este “Trup În - Spiritualizat”.
La antici, Spiritul se face şi '“materie”, pe când Biblic, “materia” nu se face şi “Spirit”, ci “UNEŞTE “materia cu Spiritul” şi face un “COMUN neamestecat”, adică se “face Trup”.
Atenţie la accepţiunea Creştină a Trupului, care nu este “simpla materie”, ca la antici, ci este “UNIREA materiei cu Spiritul”.

Concepţia că Spiritul se poate “face o_manifestare materială” este tot aşa de greşită ca şi considerarea că “materia poate evolua şi deveni şi Spirit”.
Spiritul nu se face “manifestare materială”, ci “Participă” la “manifestarea materiei”. Şi de asemenea, “materia” nu devine Spirit, ci “Participă” la cele Spirituale.
În sensul Creştin, nu se pune problema “Spirit şi materie”, ci problema “'Suflet şi Corp”. Corpul este “întâlnirea” într-un “Comun” al Sufletului şi al materiei. Ca Antropologie Creştină, Fiinţa Omului este „SUPRAFORMĂ - Asemănarea” CHIPULUI Lui DUMNEZEU, este Formă Creată ca Suflet şi energii de Suflet ca materie şi UNIREA acestora într-un “Comun”, ca_Trup.

Trupul-corpul nostru nu este simpla materie, ci un “Memorial de Comun Fiinţial propriu”.
Paradoxal, “Centrarea Fiinţialului” nostru nu este în Suflet, ci în Trup, care devine astfel “Templul Sacru” al Fiinţei. Şi păcatul a atins tocmai “SACRALITATEA” Trupului, care 1-a făcut “casa păcatului şi a morţii”. De aceea DOMNUL HRISTOS a ÎNVIAT cu TRUPUL şi L-a RIDICAT la Cer, că TRUPUL este UNITATEA SACRĂ a Fiinţialului Propriu.
Încă odată menţionăm, ca Trupul să nu se confunde cu simpla materie, ci să fie considerat “Comunul de Întâlnire” dintre Suflet şi materie. “HAINA de DUH”, ca “Trup înduhovnicit”, este tocmai această SACRALITATE” a Trupului - UNITĂŢII, ICONICUL Creştin.

A reface “Sacralitatea” Trupului, este “metoda” Medicinii noastre Isihaste. Şi Omul a stricat această Sacralitate prin “mâncarea păcătoasă”, deci prin “Mâncarea ne-păcătoasă” să se revină la Sacralitate.