[Eugen7]

În prealabil postat de osutafaraunu

Scriptura afirmă că mântuirea e prin har, prin credinţă. Faptele [bune] nu ne recomandă pentru Cer, ele sunt doar dovada adevăratei credinţe. Dacă cineva ar putea fi mântuit prin fapte bune, Jertfa lui Hristos ar fi fost inutilă.

Pai asta afirma unanim teologiile crestine principale (ortodoxa, romano-catolica, protestanta): Mantuirea omului este darul lui Dumnezeu (ce nu poate fi "cumparat" cu fapte bune). "Nu voi M-ati ales pe Mine ci eu v-am ales pe voi". Acceptarea darului mantuirii se vede in faptele omului care sunt roadele conlucrarii cu harul Duhului Sfant
Mantuirea este un dar nu un troc (schimb): Doamne iti dau un "sac" de fapte bune si tu imi dai in schimb mantuire muuuulta pe masura sacului de fapte bune.

Probelma este insa definirea mantuirii.
In timp ce teologia protestanta exacerbeaza caracterul juridic al mantuirii, mantuirea fiind "vazuta" ca un eveniment bine precizat in timp (asemenea unui verdict juridic), si scop al vietii crestine ca un nivel unic bine stabilit (un fel de pisc, culme unde toti oamenii ajunsi sunt la acelasi nivel. Un fel de diploma, certificat care la toti oamenii este la fel); teologia ortodoxa mentine atentia asupra conclucrarii omnului cu Dumnezeu (harul Duhului sfant) in vederea manturirii ("cu frica si cutremur lucrati mantuirea voastra" Filipeni) care este vazuta ca un proces continuu pe intreaga durata a vietii omului pe pamant, a carei tina finala (scopul vietii crestine) este indumnezeirea omului intru Hristos Iisus prin harul Duhului Sfant (acesta fiind considerata treapta cea mai intalta in procesul mantuirii). Exista astfel mai multe trepte (nivele) de mantuire determinate de nivelul acceptarii omului a darului mantuirii manifestat in colucrarea cu harul Duhului Sfant.

Etimologic mantuirea inseamna tamaduire (vindecare), insa nu este subliniat caracterul desavarsitor al mantuirii (indumnezeirea la care suntem chemati: "Fiti desavarsiti precum Tatal vostru desavarsit Este"), in sens ortodox mantuirea este scopul intregii vieti spirituale (duhovnicesti) a ortodoxului care cuprinde mai multe etape, incepand cu despatimirea si culminand cu indumnezeirea. Astfel, procesul mantuirii inceteaza in momentul mortii(adormirii) omului caci "in cele in care vei fi in momentul cand vei adormi (muri) in acelea vei fi si judecat", adica o persoana care abia a inceput procesul de mantuire cu ajutrul harului Duhului Sfant si a ajuns abia la inceputul despatimirii este mantuita, la fel si sfantul care a ajuns la indumnezeire, si el este mantuit caci Hristos spune: "in casa Tatalui Meu multe locasuri sunt" evident corespunzatoare starii (nivelului) de mantuire pe care a conlucrat-o omul cu harul Duhului Sfant prin mila si dragostea lui Hristos Iisus.