Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Așa înțeleg și eu pedeapsa lui Dumnezeu: dată nu pentru a compensa răul făcut de noi, ci numai pedagogic, spre îndreptare, ca să pricepem că am greșit și să urâm păcatul.
Consider că este greșit a crede că trebuie să plătim noi pentru toate păcatele noastre, acum sau dincolo, întrucât Dumnezeu ne judecă cu milă, păcatul tot fiind asumat de Hristos.
|
Anita , bine a pus acest fragment de rugaciune :"
Pedepsește-mă Doamne, după îndurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viață." , iar indoiala , frica , strangerea de inima a celui care se roaga este fireasca , omeneasca , pana la urma . Sa sti draga Cristi , ca si eu de multe ori am o mica strangere de inima , sa nu-i spun teama , cand rostesc acest pasaj !Daca am cunoaste macar o secunda , doua , durerile iadului , prin lipsa comuniunii cu Dumnezeu , poate atunci am rosti cu gura pana la urechi :
Pedepsește-mă Doamne, după îndurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viață."
E bine totusi ca exista aceasta teama , caci lipsa de simtire , nepasarea , nesimtirea pana la urma, ar fi cu adevarat de condamnat !
Doamne ai mila de noi !