Intr-o analiza la ,,Tatal nostru" Olivier Clement,cu privire la sintagma ,,Imparatia Ta", spunea: ,,După Tatăl si Cuvântul prin care acesta se revelează, iată-L si pe Duhul Sfânt. Căci o variantă foarte veche a Evangheliei după Luca înlocuieste "Vie Împărătia Ta" prin "vie Duhul Tău cel Sfânt".

Să vină Duhul tău cel Sfânt si să ne împărtăsească de Împărătia Ta: slava Ta, Shekhinah, energiile Tale, harul Tău, lumina Ta, viata Ta, puterea Ta, bucuria Ta... toate acestea înseamnă un singur lucru.Împărătia, cerul nou si pământul nou sunt cerul si pământul înnoite în Hristos, pătrunse de harul Duhului, care este viata curată, eliberată de sub stăpânirea mortii. Lumea în Hristos constituie adevăratul "rug aprins", spune Maxim Mărturisitorul. Dar acest foc este acoperit de zgură si cenusă, învelisul opacitătii si al urii noastre, al oricărei complicităti cu puterile haosului, ale întunericului."

"Vie împărătia ta" înseamnă să pregătim, să anticipăm cea de-a doua venire a lui Hristos, îndepărtând zgura si cenusa. Căci Împărătia a cărei venire o cerem este deja în mod tainic prezentă, fiecare celebrare euharistică anticipează Parusia si există în viata fiecăruia clipe euharistice, scântei din Parusie.Nu trebuie să ne temem de aceste momente, de această plenitudine - "pleroforia" - de care vorbesc cei înduhovniciti. Clipe de rugăciune tăcută, de rugăciune dincolo de rugăciune, când inima se aprinde, clipe de tensiune creatoare sau de încredere senină, când lumina celei de-a opta zi tâsneste într-o intuire a adevărului, a frumusetii, sau într-o adevărată întâlnire.

În toate aceste momente, si se cunosc si multe altele, Împărătia ne atinge în mod tainic. Atunci totul e atât de usor, nu mai este moarte, în sensul acelui cuvânt greu de neant, ci numai pasti, treceri; nu mai este exterioritate care desparte; iubirea e atât de mare încât chiar dorinta dispare; mai sunt numai chipuri, si chipul este numai privire, cum spune o omilie a lui Macarie; pământul e sfânt, e o taină, si stelele, noaptea, sunt semnele de foc pe care ni le fac cetele îngeresti."

iar Sfantul Nicolae Velimirovici,intr-o talcuire tot la ,,Tatal nostru"spunea cum doar sfintii stiu sa o faca,surprinzand esenta:

,,Vie imparatia Ta, Mare Imparate! Ne-am saturat de imparatii care numai la aratare sunt mai mari decat ceilalti oameni, dar care zac in mormintele noastre deopotriva cu cersetorii si cu robii. Ne-am saturat de imparatii care mai ieri si-au trambitat puterea asupra tarilor si popoarelor, iar astazi se plang ca ii dor dintii! Ne-am saturat de ei ca de niste nori care aduc prepelite in loc de ploaie. Iata, acesta este om intelept. Da-i lui coroana!, striga multimea. Coroanei ii e totuna pe al cui cap sta. Insa Tu, Doamne, cunosti intelepciunea inteleptilor si domnia muritorilor.

Vrei sa-Ti repet ceea ce stii deja? Vrei sa iti spun cum cel mai intelept dintre noi a domnit asupra noastra de parca ar fi fost prost bata? Iata, acesta este om puternic. Da-i coroana!, striga multimea iarasi, in alta epoca si generatie. Si asa, coroana a calatorit tacuta de pe un cap pe altul, dar Tu, Atotputernice, stii cat pretuieste taria sufleteasca a celor inalti si domnia celor puternici. Tu stii cu cata slabiciune au stapanit puternicii imparatiile lor.

Acum am invatat prin patimire ca nu este alt imparat afara de Tine. Sufletul nostru inseteaza de imparatia Ta si de domnia Ta. Ratacind de colo-colo, oare n-am fost destul de defaimati si de raniti, noi, urmasii vii de pe mormintele micilor imparati si imparatii? Noi ne rugam Tie acum sa vii in ajutorul nostru.Vie imparatia Ta la aratare - Imparatia intelepciunii, a Parintiei si a Puterii Tale! Fie ca acest pamant, care de mii de ani este camp de lupta, sa ajunga casa in care Tu sa fii gazda, iar noi - oaspetii Tai.

Vino, imparate, tronul gol Te asteapta! Odata cu Tine va veni armonia, iar odata cu armonia - frumusetea. Ne-am saturat de alte imparatii; de aceea Te si asteptam acum, Mare Imparate, pe Tine si Imparatia Ta!"