Ioan,sa-ti spun ceva frate,ca unui prieten vechi care stiu ca,prin furtuni,il cauta pe Dumnezeu.Frate Imparatia chiar exista si cumva este,cred,printre noi.Mult timp am crezut ca este undeva departe,poate dincolo,ca nu are cum sa incepa in lumea asta parca fara nimic sfant.M-am inselat teribil.Eram undeva departe de aici,intr-un loc unde erau multi oameni si printre ei era un anumit om.Stateam la o distanta destul de mica de el si il priveam.ca si cum ai vedea un film alb-negru in care un om apare in culorile sale,asa era acel om in multime.Era un calugar batrin,care statea si privea lumea cum intra si iesea intr-o biserica.Nu stiu ce natie era,langa el era o maicuta care il ajuta si am auzit doar cateva vorbe,pareau intr-o limba asemanatoare cu rusa.Ma uitam la el si nu imi puteam lua privirea.Avea o liniste aproape nepamanteana,ceva in completa antiteza cu zbaterea noastra.Cand s-a uitat in directia mea pot spune ca privirea lui parca a trecut prin mine,ceva bland,bun si cu o dragoste coplesitoare.Am vazut multe in viata si sunt impresionat destul de greu dar acel om avea ceva ce noi nu avem.Parca vedea o dimensiune a realitatii care noua ne este invaluita intr-o ceata groasa,ochii sufletului,inchisi de pacat,fiind incapabili sa vada mai mult decat imediatul.

A fost prima data cand am avut sentimentul ca prin acel om trece,intra si iese din el lumina.Nu stiu cum sa spun in cuvinte,dar omul acela iradia lumina si cu toatea astea nu spunea aproape nici un cuvant.Era ceva in el care in noi nu exista.Ma uitam la el complet inlemnit,chiar imi spuneam in cap ca ma insel dar senzatia persista.Eu cred ca sunt oameni care cumva,intr-un fel tainic,sunt deja in Imparatie si ea este in ei.Stiu sigur ca exista dupa ce l-am vazut pe acel om,parca timpul se oprea in dreptul sau si capata o alta dimensiune,una care iti taia vorbele si iti umezea ochii.Parca te vedeai asa cum esti,ca ceva de care nu te poti ascunde,care te punea fata in fata cu tine.Cred ca totul a durat maxim 10 minute apoi m-am pierdut in multime.Nu l-am uitat pe acel batrin dar sunt convins ca traia ceva ce noi nu traim si ca inima si gandul sau erau undeva unde noi nu suntem.Omul acel nu avea nevoie de cuvinte,era printre noi dar nu era dintre noi,era ceva greu de descris.

Eu sunt sigur frate ca unii,cei cu inima curata,blanzi si buni,nestiuti de noi nebunii fara de nimic bun,cei ce-l iubesc pe Dumnezeu cu adevarat ,clipa de clipa,sunt intr-o Imparatie de care noi nu stim.Aceea Imparatie exista,asa cred.

Doamne ajuta frate!