Fratele meu drag,
se bucura sufletul meu, citind cele pe care le-ai scris aici. Imi amintesc acum de Maica Siluana, asa dintr-o data. De ce ? Fiindca ea fiind invitata la noi la Biserica, anul acesta, ne-a spus cuvinte de folos. Printre cuvinte, am retinut si urmatoarele: spunea sa fim noi insine in viata de zi cu zi, sa nu ne chinuim sa fim altcineva. Atunci cand lucram la noi, asupra noastra si nu numai, ci in fiecare lucru, sa o facem cu bucurie. Daca avem prea mare grija de ceva anume, atunci tocmai din prea marea grija se poate gresi. Tot ceea ce facem trebuie facut lin, frumos, nu cu o atentie extrema de a nu gresi. Mintea omeneasca este plina de ganduri bune si mai putin bune. E frumos sa o cultivam cu ganduri bune, e frumos sa gradinarim umanitatea din noi, dar e cel mai bine sa pastram o stare de echilibru. Sa fac o analogie, spre a fi mai bine inteles. Un sportiv trebuie sa-si dozeze efortul spre a termina cursa. Nu toti o sa primeasca premiul, dar cei care termina cursa, sunt sportivi antrenati si cu vointa. Ideea este ca noi crestinii sa rabdam pana la capat, dar drumul nostru sa fie bineplacut Domnului. Domnul spune ca daca vrem sa-i urmam Lui,sa ne lepadam de noi.
A ne lepada de noi inseamna a reusi sa scapam de patimi, inseamna a inmulti talantul, dar cel mai important lucru dintre toate este sa devenim din rai, buni. Sa lucram virtutea, dar sa lucram cu smerenie. Daca invatam sa iubim, toate vin de la sine. Daca iubim cu adevarat, toate le facem cu bucurie, nimic nu ni se pare greu. Timpul nostru, mintea noastra mai bine zis, caci timpul nu este al nostru, trebuie sa fie mereu ocupata. O masina daca o intretii cum trebuie te poti folosi mult timp de ea. Ii dai ulei cand trebuie, combustibil, intretii si schimbi piesele la timp, etc. Credinta noastra, daca uneori ne simtim mai slabi, sa ne straduim nitel, dar nu fortat. Daca eu turez prea tare motorul, el se poate gripa. Usor, constant, lin, frumos sa trecem prin credinta noastra si atunci in acest parcurs, putem sa vedem cine sta pe margine, cine face autostopul. La un moment dat o sa intalnim cuvantul bun, apoi blandetea, apoi iubirea, apoi smerenia, apoi pacea si linistea sufletului. Pe acestea toate sa le luam cu noi, sa oprim la autostop. Daca noi insa mergem in viteza si suntem mereu atenti exagerat la cine se afla pe margine, s-ar putea sa nu zarim copacul din fata noastra si facem un accident. Pai da, sa fim cu bagare de seama si asupra noastra, dar totul cu echilibru.
Va rog sa nu luati decat ca un gand ce spun eu, caci nu sunt acela in masura a da sfaturi.
Doamne ajuta !
|