[lore86]

Toate minunile mele au fost un dar al Domnului.
Anastasia, prima a fost un dar atat de asteptat. A venit abia dupa 3 ani jumate de la casatorie, desi atat ne doream un bebe! Si ptr ca am aflat ca sunt insarcinata in ziua sfintei Anastasia Patriciana, am nascut in preajma sfintei Anastasia Romana si mai ales ca tot timpul sarcinii, am cantat Hristos a inviat I-am pus numele Sfintei Invieri(adica Anastasia).
Sufletul meu de mama isi dorea un baietel, care sa il cinsteasca pe Dumnezeu. Dupa 11 luni de la nasterea primei fetite a venit pe lume Timotei(adica cel ce il cinsteste pe Dumnezeu). Apoi la un an si patru luni a venit si Andrei(dupa ce statusem, cateva saptamani cu el in spital pe perfuzii ptr ca era"sa-l scap").
Nasterea lui Andrei a fost extrem de grea, am pierdut mult sange....Eram pe punctul de a pleca dincolo. Incepusem sa pregust trecerea...Dar Domnul nu m-a lasat. Aveam o misiune de indeplinit. Au urmat momente grele, eram extrem de epuizata cu trei bebelusi(cea mare avea 2 ani si 3 luni, mijlociul 1 ani si patru luni).

Si totusi dupa o vreme sufletul meu s-a aprins iar de dragoste, dorindu-mi un alt copilas.Poate o fetita...Promisem sfintilro Brancoveni ca de voi ramane iar insarcinata , copilul meu va purta numele unuia. Imi doream atat de mult Stefan!
Si iata ca minunea s-a produs. Desi, spream sa fie fetita pruncul nostru este baiat.
Inca nu am ajuns la capat de drum, mai avem vreo 2 luni dar asteptam cu bucurie ,minunea.

A fost o sarcina extrem de grea. Era sa o pierd de cateva ori. Medicul m-a atentinat asupra acestui aspect.Au urmat tratamente, repaus total la pat. Inca de la inceput aveam contractii, neputinte, slabiciuni. A fost o sarcina purtata mai mult in pat.
"Doamne, nu mi-l lua inapoi, te rog.Daca tot e nevoie de o jerfa, mai radbda-ma putin sa se nasca pruncul si atunci te rog, ia-ma pe mine, dar lasa-l pe el." In fiecare zi ma rugam sa ramana bebe acolo. Fiecare zi era o minune ca traieste, ca creste, ca nu se duce. De sfintele Pasti am reusit, dupa o lunga perioada sa ma tin pe picioare. Prin darul Domnului, m-am impartasit. Apoi s-a intamplat ceva inexplicabil: am inceput sa simt cum puterea in revine in trup. Prind forta. De atunci nu am mai stat 24 de ore in pat. E drept ca stau destul de multisor in pat, dar reusesc sa fac si o mancare, sa spal copii, sa ma ocup de ei, sa strang cate ceva prin casa. Inainte nu puteam nimic. Si mersul la toaleta era insotit de dureri.
Oscilam in privinta numelui. Eu imi doream atat Stefan, iar sotul Matei. Si nu mi se parea cinstit sa cedez eu, dupa cat sufeream zilnic. Si iata, ca intr-o seara dupa rugaciunea obisnuita, am facut otpustul zicand:"Doamne, Iisuse Hristoase ptr rugaciunile...." Iar cand am ajuns sa pomenesc si sfintii Brancoveni, la pomenirea numelui Sfantului MAtei pruncul a saltat voios batand de trei ori(din maini sau picioruse). Atat...nici inainte, nici dupa nu a mai batut. Asa am inteles ca voia Domnului si a micutului era sa poarte numele sfantului MAtei Brancoveanu. Atunci am cedat si am acceptat numele cu bucurie.

La noi a inceput numaratoarea inversa. Mai avem putin....Nadajduim in mila Domnului sa il mai tina acolo cat sa scape de incubator, desi semne ca ar veni mai repede apar.

Cel mai frumos dar pe care mi l-a facut Domnul, dupa ce mi s-a descoperit au fost tocmai ei, copilasii mei. E foarte greu, mai ales ca sunt singura in majoritatea timpului.
Dar e singura ascultare pe care as putea sa o duc cu bucurie.Si care ma implineste chiar daca tremur de oboseala noaptea cand ma pun in pat, ca nu am putere decat sa zic un Tatal nostru.
Desi adesea, ochii mi se umplu de lacrimi si ma intreb ce bine am facut eu in aceasta lume de Domnul imi da atatea bucurii, ptr care nu as putea sa-i multumesc"Mii de vieti daca-as trai".
Acum ma rog doar sa pastrez curate darurile incredintate spre pastrare...