Intr-adevar teologia crestina devine floare la ureche in comparatie cu ideile expuse de dvs. despre Budhism, este foarte abstract si nu reusesc sa surprind ansamblul. Probabil pentru ca nu sunt un budha :) Glumeam :)
Revenind la serios, o sa incerc sa expun cu cuvintele mele ceea ce am inteles pana acum si ceea ce inca nu am inteles.
Exista deci un "eu" care imbraca haine diferite (forme, substante) si aceste imbracari succesive poarta denumirea de reincarnare. Dar fenomenul in sine este rar, existand pentru fiecare "eu" o singura nastere si o singura moarte, cu exceptia rarelor cazuri de budha care se reincarneaza succesiv. Aceste "eu"-ri se inchina unui Dumnezeu inexistent, suprem, "materializat" in ideea de iubire pentru fiecare fiinta in parte, o iubire care merge pana la a cere suferirea pedepsei pentru pacatele celorlalti si oferirea celorlalti rasplata pentru meritele proprii. Pentru a ajunge la o astfel de desavarsire exista o metoda de invatare care cuprinde parabole similare celor din crestinism si ritualuri de impartasanie similare celor crestine.
Am inteles ceva din cele ce mi-ati spus sau am facut o varza?
Acum, cine este "eu"-ul? De unde vine si unde pleaca? V-am intrebat deja ce se intampla dupa moarte dar cred ca nu am inteles/asimilat prea bine pentru ca iar nu stiu. Imi pare rau ca va intreb din nou, insa acum va intreb si despre "eu" si despre invelisul sau.
Si o alta intrebare: conceptul de iubire este nascut de mintea omeneasca sau exista un "eu" iubire fara invelis material?
Multumesc de raspunsuri!
|