[Eugen7]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Când spunem că "Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi de la Fiul" înţelegem prin "Duhul Sfânt" ceea ce are El caracteristic, ceea ce Îl individualizează pe El, adică Ipostasul, Persoana Sa. Pentru că Fiinţa Sa nu originează de la Tatăl, nici de la Fiul, ci este neoriginată.

Mai pe larg explică Doctor Angelicus aici: http://www.newadvent.org/summa/1036.htm

Domnule Mihnea Dragomir, cu toata onestitatea si consideratia va rog fie sa rectificati afirmatia de mai sus conform teologiei romano-catolice, fie sa largiti cecetarile teologice romano-catolice (inainte si dupa Marea Schisma 1054) si ulterior sa reveniti asupra afirmatiei.

Singura caracteristica care individualizeaza ipostasurile Sfintei Treimi este cauzalitatea ca mod de existenta. Astfel Tatal este nenascut, Fiul este nascut DIN Tatal (atemporal) iar Duhul Sfant purcede exclusiv (in sensul originanului grecesc care se refera la modul de existenta si nu in sensul verbului latin procesio care inseamna trimitere) DIN Tatal.
Duhul Sfant ni se da (trimite) noua oamenilor prin Fiul, dar aceasta nu afecteaza modul de existenta ipostatica a Sfantului Duh.

Cauzalitatea modului de existenta personala, ipostatica a Fiului si a Duhului Sfant apartine exclusiv lui Dumnezeu Tatal. Duhul Sfant purcede (in sensul ortodox care se refera la modul de existenta) exclusiv din Tatal si se odihneste in Fiul, iar Fiul, Iisus Hristos ni-L daruieste si noua oamnilor, fratilor Sai.

In acest sens reaminesc Dogma trinitara a Sfantului Ioan Damaschin (de referinta atat pentru teologia ortodoxa cat si pentru cea romano-catolica) care afirma inechivoc:

"Dumnezeirea este simplă şi necompusă. Tot ceea ce este alcătuit din multe şi diferite este compus. Dacă am spune că însuşirile de a fi nezidit, fără de început, necorporal, nemuritor, veşnic, bun, creator şi altele ca acestea sunt deosebiri esenţiale ale lui Dumnezeu şi că Dumnezeu este compus din acestea, atunci Dumnezeu nu va fi simplu, ci compus. Dar a gândi astfel este cea mai mare impietate. Prin urmare, trebuie să ne gândim că fiecare din atributele lui Dumnezeu nu arată ceea ce este El în fiinţa Sa, ci indică ceea ce nu este în fiinţa Lui sau un raport cu ceva din acestea care se deosebesc de El, sau ceva din acelea care însoţesc natura sa sau activitatea lui.
[...]
toate aceste însuşiri trebuie atribuite întregii Dumnezeiri în chip comun, identic, fără deosebire, neîmpărţit şi unitar. În chip deosebit însă, atribuim fiecărei ipostase a Dumnezeirii expresiile: Tată, Fiu, Duh, necauzat, cauzat, nenăscut, născut şi purces, care nu indică fiinţa, ci raportul unei ipostase faţă de celelalte şi modul lor de existenţă
[...]
După cum cu privire la Dumnezeire mărturisim o singură fire, şi după cum spunem că sunt în realitate trei ipostase şi afirmăm că toate însuşirile naturale şi substanţiale sunt simple, şi că cunoaştem deosebirea ipostaselor numai în cele trei însuşiri, anume în necauzat şi părintesc, în cauzat şi născut, în cauzat şi purces, şi cunoaştem că ipostasele sunt nedespărţite şi nedespreunate unele de altele, unite şi întrepătrunse fără confundare — ele sunt unite, dar nu se confundă, căci sunt trei, chiar dacă sunt unite, căci sunt despărţite, dar fără să se despreuneze. Şi chiar dacă fiecare există în sine, adică este o ipostasă desăvârşită şi are o însuşire proprie, adică un mod deosebit de existenţă, totuşi sunt unite prin fiinţă şi prin însuşirile naturale şi prin aceea că nu se despart şi nici nu se depărtează de ipostasa părintească; pentru aceea este şi se numeşte un singur Dumnezeu."