Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Când spunem că "Duhul Sfânt purcede de la Tatăl și de la Fiul" înțelegem prin "Duhul Sfânt" ceea ce are El caracteristic, ceea ce Îl individualizează pe El, adică Ipostasul, Persoana Sa.
|
Iar cand spuneti ca „Duhul Sfant purcede de la Tatal” , deci fara filioque, (intrucat ziceati anterior ca folositi ambele formule), intelegeti ce anume?
Spuneati ca dvs. catolicii rostiti uneori in Crez, atat propozitia „Duhul Sfant purcede de la Tatal” , cat si propozitia „Duhul Sfant purcede de la Tatal si de la Fiul”, in functie de proximitatea „virusului dogmatic ortodox”, de care catolicii nu vor sa se contamineze :).
Aflat in America de sud sau in Italia, un catolic poate rosti Crezul fara filioque (culmea, la fel ca ortodocsii), in schimb, catolicul din Rusia sau Romania va trebui sa-si ia masuri de protectie impotriva pericolului ortodox, adaugand si filioque.
Ce vreau sa va intreb? Nu daca cele doua propozitii sunt corecte d.p.d.v.al teologiei catolice, asta ne-ati spus deja, ci daca pt. dvs. cele doua propozitii sunt identice.
Daca din punct de vedere dogmatic, formula cu filioque e identica cu cea fara filioque, ce sens mai are adagiul filioque? Nu e redundant, nu e un surplus arbitrar si conjunctural?
In schimb, daca cele doua propozitii nu sunt identice in privinta continutului dogmatic, iar „filioque” e un adagiu care aduce o nuanta necesara in plus, atunci care e acea nuanta?
Care e diferenta dintre „purcederea din Tatal” versus „purcederea din Tatal si din Fiul”. Ce are una si n-are cealalta, ca sa fie nevoie sa le rostiti uneori, cand cu filioque, cand fara filioque?
Ce caracteristica il individualizeaza pe Sf. Duh conform formulei cu filioque si ce caracteristica il individualizeaza conform formulei fara filioque?
1.Cand afirmati „purcedere din Tatal”, va ganditi ca ipostasul Sf. Duh purcede din ipostasul Tatalui si punct? Fara sa simtiti nevoia sa adaugati ca purcede si din ipostasul Fiului?
2. Iar cand ziceti „purcedere din Tatal si din Fiul”, va ganditi ca ipostasul Sf. Duh purcede din ipostasul Tatalui, dar nu va puteti permite sa omiteti nici ca purcede si din ipostasul Fiului?
Sau in aceasta a doua formula, nu e vorba de relatia ipostatica , ci de faptul ca fiinta divina, firea dumnezeiasca a Ipostasului Tatalui din care purcede Sf. Duh, e una si aceeasi din care se impartaseste, evident si Fiul?
Pentru ca, daca in ambele propozitii va referiti la relatia ipostatica, atunci nu inteleg cum de le folositi pe ambele ca si cum ar fi identice? Dintr-o formula reiese o caracteristica anume, iar din cealalta, alta caracteristica.
Daca sunt identice, atunci ce clarificare aduce adagiul filioque in plus, fara sa intre in contradictie cu formula fara filioque?
Asta nu prea inteleg (printre multe altele :)), de ce aveti nevoie de doua formule, distincte ca mod de exprimare, pt. a afirma unul si acelasi continut dogmatic?
Sau daca e vorba totusi de doua continuturi dogmatice distincte, iar formula cu filioque e absolut necesara pt. a o imbogati dogmatic pe cea fara filioque, atunci nu inteleg de ce nu renuntati la aceasta din urma?
Scuze pt. intelegerea limitata, dar imi pare ca folosirea ambelor formule in Biserica Catolica, in functie de conjunctura, produce mai multa ambiguitate, decat daca ati folosi-o doar pe cea cu filioque.
Multumesc de raspunsurile de pana acum si anticipat pt. acesta.