În "1984" nu mai există decât trei state. Eurasia, Estasia și încă unul, al cărui nume imaginar nu mi-l amintesc. Să-i spunem Amafrica. Ei bine, există mereu o alianță de două state contra celui de al treilea. Numai că alianțele se schimbă. Adică cele două care erau aliate se desfac și unul dintre ele intră într-o nouă alinață, cu al treilea.
Până aici, e vorba de dinamica vieții dintotdeauna. Da, dar ce e specific abia acum urmează. Nu numai că se face o nouă alianță, dar oricare amintire a celei vechi este ștearsă. Fiecare parte vede în cealaltă un teribil inamic, oamenii uitând că inamicul de azi era aliatul de ieri. Și în această privință, ca și în altele ("Ministerul Adevărului" care se ocupa cu manipularea, "Ministerul Iubirii" care se ocupa cu supravegherea, "Nouvorba" în care gradele de comparație sunt standardizate în clișee de limbaj de tot hazul), "1984" îmi pare o carte scrisă nu de un romancier, ci de un profet contemporan.
Astfel încât mă întreb: au uitat oamenii că băsescienii și cu tăricenii de ieri, criniștii de azi se pupau în public ?
Au uitat oamenii că Băse este inventatorul formulei "soluția imorală" despre partidulețul, ieri dușman, cu care azi s-a aliat PDL-ul ?
|