Citat:
În prealabil postat de Adrianna
Exista deci un "eu" care imbraca haine diferite (forme, substante) si aceste imbracari succesive poarta denumirea de reincarnare.
Dar fenomenul in sine este rar, existand pentru fiecare "eu" o singura nastere si o singura moarte, cu exceptia rarelor cazuri de budha care se reincarneaza succesiv.
Aceste "eu"-ri se inchina unui Dumnezeu inexistent, suprem, "materializat" in ideea de iubire pentru fiecare fiinta in parte, o iubire care merge pana la a cere suferirea pedepsei pentru pacatele celorlalti si oferirea celorlalti rasplata pentru meritele proprii.
Pentru a ajunge la o astfel de desavarsire exista o metoda de invatare care cuprinde parabole similare celor din crestinism si ritualuri de impartasanie similare celor crestine.
Am inteles ceva din cele ce mi-ati spus sau am facut o varza?
Acum, cine este "eu"-ul?
De unde vine si unde pleaca?
V-am intrebat deja ce se intampla dupa moarte dar cred ca nu am inteles/asimilat prea bine pentru ca iar nu stiu.
Imi pare rau ca va intreb din nou, insa acum va intreb si despre "eu" si despre invelisul sau.
Si o alta intrebare: conceptul de iubire este nascut de mintea omeneasca sau exista un "eu iubire" fara invelis material?
Multumesc de raspunsuri!
|
"Eul" este fara inceput si fara sfarsit.
altfel spus,
"Eul" este simultan inceput si sfarsit.
Fiecare fiinta are un
"eu propriu" - neschimbator - indiferent de forma pe care este grefat.
Acest "
eu propriu" este cel ce experimenteaza efectele propriilor actiuni, bune, neutre sau rele.
Desi acest "eu propriu" este
distinct, el se interpatrunde, in fapt, cu toate "eurile proprii".
Aceasta
interpatrundere este dificil de explicat conceptual. Ea se simte, este inteleasa in iubire.
"Eul" nu are forma, margini sau limite.
"Eul" trebuie sa-si regaseasca adevarata identitate neschimbatoare - sa se intoarca acasa la "Tatal".
Toate fiintele au acest "eu propriu" asemanator "Eului Ultim" (dupa chip - in frumusete extatica - si asemanare - in aspectul intelepciunii).
In mod fundamental,
eul bebelusului este
eul mosneagului care va deveni.
Chiar daca va schimba forma radical, va fi acelasi "eu" indiferent de multitudinea tranzitiilor si proceselor.
Realitatea pe care o experimenteaza "
eul propriu" este in perfecta consonanta cu efectele propriilor actiuni. Acest aspect nu poate fi eludat nicio miime de secunda.
"
Eul propriu" care are intelepciune, se recunoaste perfect in celelalte "
euri proprii".
Un "
eu propriu" nu va experimenta niciodata efectele actiunilor altor "
euri proprii" - chiar daca asa pare la suprafata.
Cine este acest eu?
Natura ultima a "eului propriu" poate fi gasita doar in "Eul Ultim" - Dumnezeu.
Aceasta cognitie este inefabila - este apexul cunoasterii.
Dar pentru aceasta trebuie inlaturati "norii pacatelor" pentru a vedea Soarele naturii ultime.
-----------------
Iubirea nu este nascocita ci este chiar natura existentiala ultima, perfect naturala, care poate fi recunoscuta doar de intelepciune.